Isaia 26

1. În ziua aceea, în ţara lui Iuda se va cânta acest cântec: «Avem o cetate puternică! Dumnezeu a făcut mântuire din zidurile şi meterezele ei!

2. Deschide-ţi porţile ca să poată intra neamul cel drept, neamul ce păzeşte credinţa!

3. Celui cu mintea statornică Tu îi asiguri pacea – da, pacea, căci se încrede în Tine.

4. Încredeţi-vă în DOMNUL pentru totdeauna, pentru că în Domnul, da, în DOMNUL, aveţi o stâncă veşnică!

5. Căci El i-a umilit pe cei ce locuiesc pe înălţimi, a doborât cetatea cea îngâmfată; a doborât-o la pământ, a aruncat-o în ţărână.

6. E călcată în picioare de cel asuprit şi strivită sub paşii celor nevoiaşi.

7. Calea celui drept e netedă, căci Tu, Cel Drept, netezeşti cărarea celui drept.

8. Da, DOAMNE, umblând pe cărarea poruncilor Tale, Te aşteptăm! Numele Tău şi aducerea-aminte despre Tine sunt dorinţa sufletului nostru.

9. Sufletul meu tânjeşte după Tine noaptea şi duhul dinăuntrul meu Te caută dis-de-dimineaţă, căci atunci când judecăţile Tale sunt pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea.

10. Chiar dacă celui rău i se arată îndurare, el tot nu învaţă dreptatea; tot nedrept se poartă chiar într-o ţară unde domneşte dreptatea, nerecunoscând măreţia DOMNULUI.

11. DOAMNE, mâna Ta e ridicată, dar ei n-o văd. Lasă-i să-Ţi vadă râvna pentru poporul Tău şi să li se facă ruşine! Lasă ca focul hărăzit duşmanilor Tăi să-i mistuie!

12. Dar nouă, DOAMNE, Tu ne vei da pacea, căci tot ce am realizat, Tu ai făcut pentru noi.

13. DOAMNE, Dumnezeul nostru, şi alţi stăpâni în afară de Tine au domnit peste noi, dar noi recunoaştem doar Numele Tău.

14. Aceia sunt morţi, nu mai trăiesc, iar spiritele lor nu se vor mai întoarce, căci i-ai pedepsit, i-ai nimicit şi le-ai şters toată pomenirea.

15. Tu, Doamne, ai înmulţit neamul; ai înmulţit neamul şi ai lărgit toate hotarele ţării. Meriţi să fii slăvit!

16. DOAMNE, ei Te-au căutat când erau în necaz; când îi disciplinai, ei îşi revărsau tânguirea înaintea Ta.

17. Ca o femeie însărcinată şi gata să nască, care se zvârcoleşte şi ţipă în durerile ei, aşa eram noi înaintea Ta, DOAMNE.

18. Am purtat în pântece copii, ne-am zvârcolit în dureri, dar am născut vânt. Mântuirea n-am adus-o pe pământ şi nu i-am născut pe locuitorii lumii.

19. Dar morţii tăi se vor întoarce la viaţă, trupurile lor vor învia. Treziţi-vă şi cântaţi de bucurie, cei ce locuiţi în ţărână, căci roua voastră este o rouă strălucitoare, iar pământul îi va naşte pe cei ce au murit!

20. Du-te, poporul Meu, intră în odăile tale şi închide-ţi uşile după tine! Ascunde-te pentru o scurtă vreme, până trece indignarea!

21. Căci, iată! DOMNUL iese din locuinţa Sa ca să-i pedepsească pe locuitorii pământului pentru nelegiuirea lor. Pământul va arăta sângele vărsat pe el şi nu îşi va mai ascunde ucişii.