Isaia 25

1. O DOAMNE, Tu eşti Dumnezeul meu! Te voi înălţa şi Îţi voi lăuda Numele, căci ai făcut lucruri minunate, lucruri plănuite demult, care s-au împlinit cu credincioşie.

2. Ai prefăcut cetatea într-un morman de moloz, citadela într-o ruină. Fortăreaţa străinilor nu mai e o cetate; ea nu va fi nicicând rezidită.

3. De aceea popoarele puternice Te vor slăvi; cetăţile neamurilor de temut se vor teme de Tine.

4. Căci Tu ai fost un refugiu pentru cel sărman, un refugiu pentru cel nevoiaş în necazul său, un adăpost în furtună şi o umbră în mijlocul caniculei, atunci când suflarea asupritorilor lovea ca furtuna într-un zid

5. şi ca arşiţa soarelui într-un loc uscat. Tu aduci la tăcere zarva străinilor şi, aşa cum căldura este domolită de umbra unui nor, tot astfel şi cântarea asupritorilor încetează.

6. DOMNUL Oştirilor va pregăti pe muntele acesta, pentru toate popoarele, un ospăţ cu cărnuri grase, un ospăţ cu vinuri bune – cărnuri pline de măduvă şi vinuri din cele mai bune.

7. Pe muntele acesta El va nimici vălul care acoperă toate popoarele, învelitoarea aruncată peste toate neamurile.

8. El va înghiţi moartea pentru totdeauna. Stăpânul Domn va şterge lacrimile de pe toate feţele şi va îndepărta ocara poporului Său pretutindeni pe pământ, căci DOMNUL a vorbit.

9. În ziua aceea se va zice: «Priviţi! Acesta este Dumnezeul nostru! Am nădăjduit în El, şi El ne-a mântuit! Acesta este DOMNUL în Care ne-am pus nădejdea! Să fim veseli şi să ne bucurăm în mântuirea Sa!»

10. Mâna DOMNULUI se va odihni pe muntele acesta. Moabiţii însă vor fi călcaţi de El în picioare, aşa cum e călcat în picioare paiul în bălegar.

11. Îşi vor întinde mâinile în mijlocul lui, cum îşi întinde înotătorul mâinile să înoate; mândria lor va fi doborâtă în ciuda dibăciei mâinilor lor.

12. El va dărâma fortificaţiile înalte ale zidurilor tale, le va doborî şi le va arunca la pământ, chiar în ţărână.