Iov 30

1. Dar acum ei mă batjocoresc, ei, cei mai tineri decât mine, pe ai căror părinţi nu i-am considerat vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.

2. Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor, de vreme ce rămăseseră fără vigoare?

3. Epuizaţi de sărăcie şi de foame, cutreierau pustia, noaptea, prin locuri părăsite şi pustii,

4. smulgeau nalbă dintre arbuşti, mâncau chiar şi rădăcini de verigel.

5. Erau izgoniţi din mijlocul oamenilor, striga lumea după ei ca după nişte hoţi.

6. Ei locuiau în văi uscate, între stânci şi-n gropile pământului.

7. Urlau printre tufişuri, se îngrămădeau în mărăcini.

8. Fii ai nebunilor şi ai celor fără nume, ei au fost izgoniţi din ţară.

9. Dar acum ei cântă, râzând de mine; sunt pricina lor de batjocură.

10. Mă urăsc, se îndepărtează de mine, nu se sfiesc să mă scuipe în faţă.

11. Pentru că El m-a făcut slab şi m-a smerit, ei nu mai au frâu faţă de mine.

12. La dreapta mea se ridică o gloată. Ei întind curse picioarelor mele, îşi fac planuri să mă distrugă.

13. Îmi nimicesc cărările, îmi măresc necazul şi nimeni nu-i opreşte.

14. Ajung la mine ca printr-o spărtură. Se rostogolesc printre dărâmături.

15. Spaimele mă copleşesc, demnitatea mi-e smulsă ca de vânt, siguranţa mea se risipeşte ca un nor.

16. Sufletul mi-e vărsat din mine, m-au cuprins zilele suferinţei.

17. Noaptea îmi străpunge oasele, iar durerile care mă rod n-au odihnă.

18. Cu o mare putere Dumnezeu îmi smulge haina, mă strânge ca gulerul de la tunică.

19. El m-a aruncat în noroi şi-am ajuns ca ţărâna şi cenuşa.

20. Strig către Tine, dar Tu nu răspunzi; stau în picioare, dar Tu stai şi te uiţi la mine.

21. Ai devenit crud cu mine, mă loveşti cu tăria mâinii Tale,

22. mă ridici deasupra vântului şi mă arunci în furia furtunii.

23. Ştiu că mă duci la moarte, în locul hotărât pentru toţi cei vii.

24. Nimeni nu întinde mâna unui om deznădăjduit, când strigă după ajutor în necazul său.

25. N-am plâns eu pentru cel ce a avut zile grele? N-a fost întristat sufletul meu pentru cel sărac?

26. Dar când aşteptam binele, a venit răul şi când aşteptam lumina, a venit întunericul.

27. Măruntaiele îmi fierb fără încetare, zile de suferinţă vin peste mine.

28. Umblu înnegrit, dar nu de soare. Mă ridic în adunare şi strig după ajutor.

29. Am ajuns frate cu şacalii şi tovarăş cu struţii.

30. Pielea mi se înnegreşte şi cade, şi oasele îmi ard de febră.

31. Harfa îmi este instrument de jale, iar fluierul scoate sunete de plâns.