Iov 24

1. De ce nu hotărăşte Cel Atotputernic vremuri pentru judecată? De ce aşteaptă în zadar astfel de zile cei ce Îl cunosc?

2. Oamenii mută pietrele de hotar, pasc turme pe care le-au furat.

3. Iau măgarul orfanului, iau ca zălog boul văduvei.

4. Îmbrâncesc de pe cale pe cei în nevoie şi silesc pe toţi săracii din ţară să se ascundă.

5. Asemenea măgarilor sălbatici din deşert, aşa ies cei săraci la lucru ca să caute hrană, iar pustia le oferă hrană pentru copiii lor.

6. Ei îşi culeg nutreţul de pe câmp şi culeg struguri în via celui rău.

7. Se culcă fără să aibă cu ce se înveli, n-au cu ce se acoperi de frig.

8. Sunt pătrunşi de ploaia munţilor şi se ghemuiesc lângă stânci pentru adăpost.

9. Cei fără tată sunt smulşi de la sân, iar copilul săracului este luat drept zălog.

10. Neavând haine, umblă goi; strâng snopi, dar sunt flămânzi.

11. Zdrobesc măsline între pietre, calcă struguri, dar suferă de sete.

12. Din cetate se aud gemete de moarte şi sufletele celor răniţi strigă după ajutor … Totuşi Dumnezeu nu condamnă pe nimeni.

13. Sunt alţii care se răscoală împotriva luminii, care nu cunosc căile ei şi nu rămân pe cărările ei.

14. Ucigaşul se scoală în amurgul zilei şi omoară pe cel sărac şi nevoiaş, iar noaptea fură.

15. Ochii celui adulter pândeşte amurgul; el îşi zice: «Nimeni nu mă va vedea!» şi îşi acoperă faţa.

16. Noaptea sparg case, iar în timpul zilei stau închişi. Ei nu cunosc lumina.

17. Pentru toţi aceştia dimineaţa e o beznă adâncă, sunt prieteni cu spaimele adâncului întunecat.

18. Ei sunt iuţi ca spuma apelor, partea lor de pământ este blestemată. Nimeni nu trece pe drumul spre viile lor.

19. Aşa cum seceta şi căldura sorb apele zăpezii, tot aşa înghite Locuinţa Morţilor pe cei ce-au păcătuit.

20. Pântecele mamei îi uită şi viermele îi găseşte gustoşi. Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ei. Astfel răutatea e zdrobită ca un copac.

21. Ei pradă femeia fără copii şi nu fac nici un bine văduvei.

22. Totuşi, prin puterea Sa, El îi dă la o parte pe cei măreţi; când Dumnezeu Se ridică împotriva lor, ei nu mai au speranţă de viaţă.

23. El le dă siguranţă şi sunt sprijiniţi; ochii Lui sunt asupra căilor lor.

24. Sunt înălţaţi pentru puţină vreme, dar apoi trec. Cad şi sunt adunaţi ca toţi ceilalţi, sunt tăiaţi ca spicele de grâu.

25. Dacă nu este aşa, cine poate dovedi că mint şi cine-mi poate nimici vorbele?“