Ioel 1

Năvală de lăcuste.

1. Cuvântul Domnului care i-a fost spus lui Ioel, fiul lui Petuel:

2. „Ascultaţi lucrul acesta, bătrânilor! Luaţi aminte, toţi locuitorii ţării! S-a mai întâmplat aşa ceva pe vremea voastră sau pe vremea strămoşilor voştri?

3. Povestiţi copiilor voştri despre lucrul acesta, şi copiii voştri să-l spună copiilor lor, iar copiii lor să-l istorisească următoarei generaţii.

4. Ceea ce a lăsat lăcusta Gazam, a mâncat lăcusta Arbe; ceea ce a lăsat lăcusta Arbe, a mâncat lăcusta Ielek şi ceea ce a lăsat lăcusta Ielek, a mâncat lăcusta Hasil.

5. Treziţi-vă, beţivilor, şi plângeţi! Văitaţi-vă, voi, toţi băutorii de vin, pentru că vi s-a luat mustul de la gură!

6. Căci un neam puternic şi fără număr a năvălit asupra ţării Mele; dinţii ei sunt dinţi de leu, iar colţii ei sunt colţi de leoaică.

7. Mi-a pustiit viile şi Mi-a făcut bucăţi smochinii; i-a jupuit de coajă şi i-a trântit jos, lăsându-le ramurile decojite.

8. Boceşte aşa cum fecioara, îmbrăcată cu sac, boceşte după bărbatul tinereţii ei!

9. Darurile de mâncare şi jertfele de băutură au fost oprite în Casa Domnului, iar preoţii, slujitorii Domnului, jelesc.

10. Ogoarele sunt pustiite, pământul jeleşte, căci grâul este nimicit. Mustul a secat şi untdelemnul s-a terminat.

11. Îngroziţi-vă, plugari, văitaţi-vă, vieri, din pricina grâului şi a orzului, căci roadele câmpului sunt distruse.

12. Via s-a uscat, iar smochinul este vestejit; rodiul, palmierul, mărul, toţi pomii de pe câmp sunt uscaţi. Într-adevăr, s-a ofilit bucuria din mijlocul oamenilor!

13. Preoţilor, îmbrăcaţi-vă cu sac şi jeliţi; văitaţi-vă, slujitori ai altarului! Veniţi, petreceţi noaptea îmbrăcaţi cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci darurile de mâncare şi jertfele de băutură sunt oprite în Casa Dumnezeului vostru.

14. Hotărâţi un post, vestiţi o adunare sfântă. Adunaţi-i pe bătrâni şi pe toţi locuitorii ţării la Casa Domnului, Dumnezeul vostru, şi strigaţi către Domnul.

15. Vai, ce zi! Căci ziua Domnului este aproape şi vine ca o nimicire de la Cel Atotputernic.

16. Nu s-a prăpădit hrana sub ochii voştri – adică bucuria şi veselia din Casa Domnului?

17. Seminţele s-au pârjolit sub bulgări, hambarele sunt pustii, grânarele sunt în ruine, căci grâul s-a uscat.

18. Cum gem animalele! Cirezile de vite umblă ameţite, pentru că nu mai au păşune; chiar şi turmele de oi suferă pedeapsa.

19. Către Tine, Doamne, strig, căci focul a mistuit păşunile pustiei şi flăcările au ars toţi copacii câmpiei.

20. Chiar şi fiarele câmpului tânjesc după Tine, căci albiile s-au uscat, iar focul a mistuit păşunile pustiei.