Ioan 4

Samariteanca.

1. Când Isus a aflat că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan –

2. cu toate că nu Isus Însuşi boteza, ci ucenicii Lui –

3. a părăsit Iudeea şi S-a întors iarăşi în Galileea.

4. Trebuia să treacă prin Samaria,

5. prin urmare, a ajuns într-o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care Iacov i-l dăduse fiului său Iosif.

6. Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, obosit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea.

7. O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Isus i-a zis: – Dă-Mi să beau!

8. Ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de mâncare.

9. Femeia samariteancă I-a zis: – Cum de Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?! Iudeii, într-adevăr, nu au legături cu samaritenii.

10. Isus i-a răspuns: – Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel Ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!“, tu însăţi I-ai fi cerut, şi El ţi-ar fi dat apă vie!

11. Femeia I-a zis: – Domnule, n-ai găleată, iar fântâna este adâncă. De unde ai deci această apă vie?!

12. Eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna şi care a băut el însuşi din ea, atât el, cât şi fiii şi turmele lui?

13. Isus i-a răspuns: – Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete.

14. Dar celui ce bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu-i va mai fi sete în veac, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el un izvor de apă, ţâşnind spre viaţa veşnică.

15. Femeia I-a zis: – Domnule, dă-mi şi mie această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot!

16. El i-a zis: – Du-te, cheamă-l pe soţul tău şi vino aici!

17. Femeia I-a răspuns: – N-am soţ! Isus i-a zis: – Ai spus bine: „N-am soţ!“,

18. pentru că cinci soţi ai avut, iar cel pe care-l ai acum nu-ţi este soţ. Este adevărat ceea ce ai spus.

19. Femeia I-a zis: – Domnule, văd că Tu eşti profet!

20. Strămoşii noştri s-au închinat pe muntele acesta, iar voi spuneţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.

21. Isus i-a răspuns: – Crede-Mă, femeie, că vine ceasul când nu vă veţi mai închina Tatălui nici pe muntele acesta şi nici în Ierusalim.

22. Voi vă închinaţi la ceea ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ceea ce cunoaştem, căci mântuirea vine de la iudei.

23. Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când adevăraţii închinători I se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; căci astfel de închinători caută Tatăl.

24. Dumnezeu este Duh, iar cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.

25. Femeia I-a zis: – Ştiu că urmează să vină Mesia – Căruia I se zice Cristos. Când va veni El, ne va spune toate lucrurile.

26. Isus i-a zis: – Eu, Cel Care-ţi vorbeşte, sunt Acela.

Trezirea din Samaria.

27. Chiar atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi nici unul n-a întrebat: „Ce cauţi?“ sau „De ce vorbeşti cu ea?“

28. Femeia a lăsat ulciorul, a plecat în cetate şi le-a zis oamenilor:

29. „Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut! Ar putea să fie Acesta Cristosul?“

30. Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El.

31. Între timp, ucenicii Îl rugau: – Rabbi, mănâncă!

32. Dar El le-a răspuns: – Eu am de mâncat o mâncare despre care voi nu ştiţi.

33. Ca urmare, ucenicii şi-au zis unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva de mâncare?“

34. Isus le-a mai zis: – Mâncarea Mea este să fac voia Celui Ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui.

35. Nu ziceţi voi că mai sunt încă patru luni şi vine secerişul? Iată, Eu vă spun, ridicaţi-vă ochii şi priviţi ogoarele; ele sunt albe, gata pentru seceriş! Chiar acum,

36. cel ce seceră primeşte răsplată şi strânge rod pentru viaţa veşnică, pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure împreună.

37. Căci în această privinţă este adevărată zicala: „Unul seamănă, iar altul seceră!“

38. Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi străduit; alţii s-au străduit, iar voi aţi intrat în strădania lor.

39. Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în El din pricina mărturiei femeii care zicea: „Mi-a spus tot ce-am făcut!“

40. Aşadar, când samaritenii au venit la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile.

41. Mult mai mulţi au crezut apoi din pricina cuvintelor Lui

42. şi-i ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, căci am auzit noi înşine şi ştim că, într-adevăr, Acesta este Mântuitorul lumii!“

Vindecarea fiului unui slujbaş împărătesc.

43. După cele două zile, Isus a plecat de acolo spre Galileea.

44. Căci El Însuşi spusese că un profet nu are parte de onoare în patria lui.

45. Când a ajuns în Galileea, galileenii L-au primit bine. Ei văzuseră tot ce făcuse în Ierusalim la sărbătoare, căci şi ei fuseseră la sărbătoare.

46. A venit din nou în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Era acolo un slujbaş al regelui, al cărui fiu era bolnav în Capernaum.

47. Când acesta a auzit că Isus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi L-a rugat să vină să-i vindece fiul, căci era pe moarte.

48. Isus i-a zis: – Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nicidecum nu veţi crede!

49. Slujbaşul regelui I-a zis: – Doamne, vino până nu moare copilaşul meu!

50. Isus i-a răspuns: – Du-te; fiul tău trăieşte! Omul a crezut cuvintele pe care i le-a spus Isus şi a plecat.

51. În timp ce se cobora el spre casă, sclavii lui l-au întâmpinat şi i-au zis că fiul lui trăieşte!

52. Atunci el i-a întrebat de ceasul în care începuse să-i fie mai bine. Ei i-au răspuns: „Ieri la ceasul al şaptelea l-a lăsat febra.“

53. Tatăl a recunoscut că tocmai în ceasul acela Isus îi spusese: „Fiul tău trăieşte!“ Şi a crezut el şi toată casa lui.

54. Acesta a fost al doilea semn pe care l-a făcut Isus după ce a venit din Iudeea în Galileea.