Iacov 4

1. De unde vin conflictele şi luptele între voi? Nu din acestea, din dorinţele voastre care se luptă în mădularele voastre?

2. Voi doriţi, dar nu aveţi; ucideţi şi râvniţi, dar nu puteţi obţine; vă certaţi şi vă luptaţi, dar nu aveţi, pentru că nu cereţi.

3. Sau cereţi, dar nu primiţi, pentru că cereţi ce este rău, ca să risipiţi în plăcerile voastre.

4. Adulteri ce sunteţi! Nu ştiţi că prietenia cu lumea înseamnă duşmănie faţă de Dumnezeu? Aşa că oricine vrea să fie prieten cu lumea se face duşman al lui Dumnezeu.

5. Sau vi se pare că degeaba spune Scriptura: „Dumnezeu tânjeşte cu gelozie după duhul pe care l-a pus să locuiască în noi.“?

6. Însă El dă un har şi mai mare. De aceea Scriptura spune: „Dumnezeu este împotriva celor mândri, dar celor smeriţi El le dă har.“

7. Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu! Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.

8. Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi! Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor! Curăţiţi-vă inimile, oameni cu două feluri de gândire!

9. Întristaţi-vă, tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se transforme în jale, iar bucuria în întristare!

10. Smeriţi-vă înaintea Domnului, iar El vă va înălţa!

11. Fraţilor, nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii! Cel care-l vorbeşte de rău sau îl judecă pe fratele lui vorbeşte împotriva Legii şi judecă Legea. Însă dacă tu judeci Legea, atunci nu eşti un împlinitor al Legii, ci un judecător.

12. Unul singur este Dătătorul Legii şi Judecătorul, şi anume Cel Care poate să mântuiască şi să distrugă. Dar tu cine eşti să-l judeci pe semenul tău?!

13. Ascultaţi acum voi care spuneţi: „Azi sau mâine ne vom duce într-o anume cetate, vom sta acolo un an, vom face negoţ şi vom câştiga!“

14. Şi nu ştiţi nici măcar ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Sunteţi un abur, care apare pentru puţin timp şi apoi dispare.

15. În schimb, ar trebui să spuneţi: „Dacă Domnul vrea, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.“

16. Pe când acum vă mândriţi cu lăudăroşeniile voastre! Orice astfel de laudă este rea.

17. Aşadar, cine ştie să facă ce este bine, dar nu-l face, este vinovat de păcat.