Faptele apostolilor 2

Pogorârea Duhului Sfânt.

1. Când a sosit Ziua Cincizecimii, erau cu toţii la un loc.

2. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa în care şedeau ei.

3. Li s-au arătat nişte limbi ca de foc, care s-au împrăştiat şi s-au aşezat câte una pe fiecare dintre ei.

4. Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

5. Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni evlavioşi din fiecare neam de sub cer.

6. Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas uluită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în propria lui limbă.

7. Toţi se mirau şi se minunau zicând: „Oare nu sunt galileeni toţi aceştia care vorbesc?!

8. Cum de îi auzim, fiecare dintre noi, vorbind în propria noastră limbă, în care ne-am născut?!

9. Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, din Iudeea, din Capadocia, din Pont, din Asia,

10. din Frigia, din Pamfilia, din Egipt, de prin părţile Libiei dinspre Cirena, vizitatori din Roma,

11. iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi, pe toţi îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrările măreţe ale lui Dumnezeu!“

12. Toţi erau uimiţi şi nedumeriţi şi se întrebau unul pe altul: „Ce vrea să însemne aceasta?“

13. Alţii însă îşi băteau joc şi ziceau: „Sunt plini de must!“

14. Dar Petru s-a sculat în picioare împreună cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul şi le-a vorbit astfel: – Bărbaţi iudei şi voi, toţi locuitorii Ierusalimului, să vă fie cunoscut lucrul acesta şi să ascultaţi cuvintele mele!

15. Oamenii aceştia nu sunt beţi, aşa cum presupuneţi voi, pentru că nu este decât ceasul al treilea din zi,

16. ci aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel:

17. „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură. Fiii şi fiicele voastre vor profeţi, tinerii voştri vor vedea viziuni, iar bătrânii voştri vor visa visuri!

18. Chiar şi peste slujitorii Mei şi slujitoarele Mele voi turna din Duhul Meu în acele zile şi vor profeţi.

19. Voi face minuni sus în cer şi semne jos pe pământ, sânge, foc şi coloane de fum.

20. Soarele se va preface în întuneric, iar luna în sânge, înainte să vină ziua cea mare şi glorioasă a Domnului.

21. Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit!“

Cuvântarea lui Petru.

22. Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: pe Isus din Nazaret, bărbat adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin faptele puternice, minunile şi semnele pe care Dumnezeu le-a făcut prin El în mijlocul vostru, după cum voi înşivă ştiţi,

23. pe Omul Acesta, dat pe mâna voastră după planul hotărât şi după preştiinţa lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fără de lege!

24. Dumnezeu însă L-a înviat, dezlegându-L de durerile morţii, pentru că nu era posibil să fie ţinut de ea.

25. Căci David zice despre El: „Îl văd pe Domnul neîncetat înaintea mea, căci El este la dreapta mea ca să nu mă clatin!

26. De aceea, mi se bucură inima şi mi se înveseleşte limba! Mai mult, trupul meu va locui în nădejde,

27. căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa Morţilor şi nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.

28. Mi-ai făcut cunoscute cărările vieţii … mă vei umple de bucurie cu prezenţa Ta!“

29. Bărbaţi, fraţilor, cât despre patriarhul David, daţi-mi voie să vă spun deschis că el a murit şi a fost îngropat, iar mormântul lui a rămas în mijlocul nostru până în ziua aceasta.

30. Aşadar, el era profet şi ştia că Dumnezeu îi promisese prin jurământ că va pune pe tronul lui pe unul din urmaşii lui.

31. Ştiind deci mai dinainte, el vorbea despre învierea lui Cristos, atunci când spunea că nu va fi lăsat în Locuinţa Morţilor şi că trupul Lui nu va vedea putrezirea.

32. Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martorii acestui fapt.

33. Aşadar, fiind înălţat la dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, El a turnat ceea ce vedeţi şi auziţi.

34. Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el însuşi zice: „Domnul I-a zis Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea,

35. până voi face din duşmanii Tăi aşternut al picioarelor Tale!»“

36. Să ştie bine deci toată casa lui Israel, că Dumnezeu L-a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus pe Care L-aţi răstignit voi!

Cei dintâi creştini.

37. Când au auzit aceste lucruri, ei au rămas străpunşi în inimă şi i-au întrebat pe Petru şi pe ceilalţi apostoli: – Fraţilor, ce să facem?

38. Petru le-a răspuns: – Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor voastre; şi veţi primi darul Duhului Sfânt!

39. Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru!

40. Şi cu multe alte cuvinte el mărturisea şi îi îndemna zicând: – Mântuiţi-vă din mijlocul acestei generaţii corupte!

41. Cei ce au primit cuvântul lui au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor au fost adăugate cam trei mii de suflete.

42. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în părtăşie, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.

43. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.

44. Toţi credincioşii erau la un loc şi aveau toate în comun;

45. îşi vindeau proprietăţile şi averile, iar banii îi împărţeau între ei, după cum avea nevoie fiecare.

46. În fiecare zi continuau să se întâlnească în acelaşi gând în Templu, frângeau pâinea acasă, luau parte la masă cu bucurie şi simplitate a inimii,

47. Îl lăudau pe Dumnezeu şi aveau parte de bunăvoinţă din partea întregului popor. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.