Eclesiastul 7

1. „Mai de preţ este un nume bun decât untdelemnul mirositor şi mai mult preţuieşte ziua morţii decât ziua naşterii.

2. Mai bine să mergi într-o casă de jale decât într-o casă de petrecere, căci acesta este sfârşitul oricărui om, iar cel rămas în viaţă ar trebui să priceapă aceasta.

3. Mai bună este tristeţea decât râsul, căci prin întristarea feţei inima se face mai bună.

4. Inima înţelepţilor se află în casa de jale, dar inima proştilor se află în casa de petrecere.

5. Mai bine să asculţi mustrarea înţeleptului, decât să auzi cântecul proştilor.

6. Precum pârâie spinii sub oală, aşa este şi râsul prostului! Şi aceasta este o deşertăciune!

7. Asuprirea îl transformă pe înţelept într-un prost, iar mita corupe inima.

8. Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui şi mai bună este răbdarea decât mândria.

9. Nu te grăbi să te mânii în duhul tău, căci mânia locuieşte în sânul nesăbuiţilor!

10. Să nu zici: «De ce au fost zilele dintâi mai bune decât acestea?», căci nu din înţelepciune întrebi aceasta!

11. Este bună înţelepciunea, aşa cum şi moştenirea este bună şi de folos celor ce văd soarele,

12. căci înţelepciunea este un adăpost, tot aşa cum şi argintul este un adăpost, dar câştigul cunoaşterii înţelepciunii este acela că dă viaţă celui ce o are.

13. Caută să înţelegi lucrarea lui Dumnezeu: cine poate îndrepta ceea ce El a îndoit?

14. Când vremurile sunt bune, fii fericit! Când vremurile sunt rele, cugetă: Dumnezeu le-a făcut şi pe unele şi pe celelalte. De aceea omul nu poate afla nimic despre viitorul său.

15. Am văzut tot felul de lucruri în timpul vieţii mele deşarte: un om drept pierind în dreptatea lui, iar altul nedrept continuându-şi viaţa în nedreptatea lui.

16. Nu fi prea drept şi nu te înţelepţi prea tare! De ce să te distrugi singur?

17. Însă nu fi nici foarte rău şi nu fi nici nesăbuit! De ce să mori înainte de vreme?

18. Este bine pe una dintre atenţionări să o apuci, iar pe cealaltă să n-o laşi din mână, căci cine se teme de Dumnezeu le va urma pe amândouă.

19. Înţelepciunea dă mai multă tărie înţeleptului, decât ar da zece conducători destoinici unei cetăţi.

20. Nu există pe pământ nici un om drept care să facă numai binele şi niciodată să nu păcătuiască!

21. În plus, nu lua aminte la toate cuvintele care se spun, ca nu cumva să-l auzi pe slujitorul tău blestemându-te!

22. Tu ştii în inima ta că, de mai multe ori, chiar tu însuţi i-ai blestemat pe alţii.

23. Toate acestea le-am cercetat cu înţelepciune şi mi-am zis: «Mă voi înţelepţi!», dar înţelepciunea s-a îndepărtat de la mine.

24. Orice ar fi ea, este departe şi învăluită în mister! Cine o va găsi?!

25. M-am hotărât să cunosc, să cercetez şi să caut înţelepciunea şi discernământul şi să pricep stupiditatea răutăţii şi nebunia nesăbuinţei.

26. Am descoperit că mai amară decât moartea este femeia care întinde curse, al cărei suflet este o capcană şi ale cărei mâini sunt nişte lanţuri. Cel plăcut înaintea lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea.

27. Iată ce am descoperit, zice oratorul: am cercetat lucrurile unul după altul, căutând să le pricep rostul,

28. însă, din tot ce a căutat sufletul meu, nu am găsit decât aceasta: din o mie de oameni am găsit un bărbat drept, dar nu am găsit nici măcar o femeie dreaptă.

29. Singurul lucru sigur pe care l-am descoperit este că Dumnezeu l-a făcut pe om drept, dar omul umblă cu multe şiretlicuri.“