Eclesiastul 10
1. „Aşa cum muştele moarte strică şi fermentează untdelemnul negustorului, tot aşa puţină nebunie copleşeşte înţelepciunea şi slava.
2. Inima înţeleptului îl conduce la dreapta, dar inima nesăbuitului îl conduce la stânga.
3. Prostul umblă fără minte pe cale şi se laudă tuturor cu prostia lui.
4. Dacă izbucneşte mânia stăpânitorului împotriva ta, nu-ţi pierde cumpătul, căci calmul te păzeşte de mari păcate.
5. Există un rău pe care l-am văzut sub soare, ca o greşeală care vine din partea stăpânitorului:
6. prostia este pusă în multe funcţii înalte, pe când cei înstăriţi ocupă funcţii modeste.
7. Am văzut sclavi călare şi prinţi mergând pe jos ca sclavii.
8. Cel ce sapă groapa altuia, poate să cadă el în ea, iar pe cel ce dărâmă un zid, îl poate muşca un şarpe.
9. Cine sfărâmă pietre, poate fi lovit de ele, şi cine crapă lemne, se află în pericol din pricina lor.
10. Dacă fierul toporului este tocit şi lama lui neascuţită, trebuie să-ţi înteţeşti eforturile la tăiat! De aceea la câştig se ajunge prin înţelepciune!
11. Când şarpele muşcă, fiindcă n-a fost vrăjit, stăpânul lui nu are nici un câştig.
12. Cuvintele gurii înţeleptului sunt o desfătare, dar buzele nebunului îl vor înghiţi.
13. Primele cuvinte ale gurii lui sunt prosteşti, iar ultimele sunt nebunie curată –
14. prostul spune o mulţime de vorbe. Omul nu ştie ce se va întâmpla; cine îi poate spune ce va fi după el?
15. Osteneala prostului îl oboseşte; nici măcar nu cunoaşte drumul spre cetate.
16. Vai de tine, ţară al cărei rege este un copil şi ai cărei prinţi chefuiesc dis-de-dimineaţă!
17. Ferice de tine, ţară al cărei rege este de viţă nobilă şi ai cărei prinţi dau ospeţe la vremea potrivită, ca să se întărească, şi nu să se îmbete!
18. Din pricina leneviei se lasă grinda, iar, când mâinile sunt leneşe, plouă în casă.
19. Ospeţele se fac pentru a petrece, vinul este pentru înveselirea vieţii, iar argintul răspunde la toate problemele.
20. Nu-l blestema pe rege nici chiar în mintea ta, nu-l blestema pe cel înstărit nici chiar în odaia ta de culcare, căci s-ar putea ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă spusele.“