Deuteronomul 10

Tablele cele noi.

1. În vremea aceea Domnul mi-a zis: «Taie două table de piatră asemeni celor dintâi şi urcă-te la Mine pe munte; să faci şi un chivot din lemn.

2. Eu voi scrie pe ele cuvintele care erau pe cele dintâi, pe care tu le-ai spart. Apoi să le pui în chivot.»

3. Am făcut un chivot din lemn de salcâm, am tăiat două table de piatră asemeni celor dintâi şi am urcat pe munte, având cele două table în mână.

4. Domnul a scris pe table ceea ce a fost scris pe primele, Cele Zece Porunci, care v-au fost spuse pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării. Şi mi le-a dat mie.

5. Apoi am coborât de pe munte şi am aşezat tablele în Chivotul pe care l-am făcut, după porunca Domnului, şi acolo au şi rămas.

6. (Israeliţii au plecat din Beerot-Bene-Iaakan la Mosera. Acolo a murit şi a fost înmormântat Aaron, iar în locul lui a slujit ca preot Elazar, fiul său.

7. De acolo au plecat la Gudgoda, iar de la Gudgoda la Iotbata, o regiune bogată în izvoare de apă.

8. În perioada aceea, Domnul a despărţit seminţia lui Levi, poruncindu-i să ducă Chivotul Legământului cu Domnul, să stea înaintea Domnului ca să slujească şi să binecuvânteze în Numele Lui. Aceste lucruri le-au făcut până în ziua de azi.

9. De aceea Levi nu are nici un teritoriu şi nici o moştenire împreună cu fraţii săi. Domnul este moştenirea lui, după cum Domnul, Dumnezeul vostru, le-a vorbit.)

10. Am stat pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, ca şi mai înainte, iar Domnul m-a ascultat din nou şi n-a mai dorit să vă nimicească.

11. După aceea, Domnul mi-a zis: «Ridică-te şi porneşte în călătorie în fruntea poporului, ca astfel să intre şi să ia în stăpânire ţara pe care am promis-o strămoşilor tăi că le-o voi da.»

Ce cere Dumnezeu.

12. Acum, Israele, ce altceva cere Domnul, Dumnezeul vostru, de la voi, decât să vă temeţi de El, să umblaţi în toate căile Lui, să-L iubiţi, să-L slujiţi din toată inima şi din tot sufletul

13. şi să păziţi poruncile şi hotărârile Lui, pe care eu vi le dau astăzi pentru binele vostru?

14. Iată, ale Domnului, Dumnezeul vostru, sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce este pe el.

15. Domnul s-a ataşat de strămoşii voştri, iubindu-i, dar v-a ales şi pe voi, urmaşii lor, dintre toate neamurile, după cum vedeţi astăzi.

16. De aceea circumcideţi-vă inima şi nu mai fiţi încăpăţânaţi.

17. Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeul dumnezeilor şi Stăpânul stăpânilor, Dumnezeul cel Mare, Puternic şi Înfricoşător, Care nu este părtinitor şi nu primeşte mită,

18. Care face dreptate orfanului şi văduvei şi iubeşte pe străin, oferindu-i pâine şi îmbrăcăminte.

19. Să-l iubiţi pe străin, pentru că şi voi aţi fost străini în Egipt.

20. Temeţi-vă de Domnul, Dumnezeul vostru, şi slujiţi-I. De El să vă ataşaţi şi în Numele Lui să juraţi.

21. El este slava voastră şi Dumnezeul vostru, Cel Ce a făcut aceste lucruri mari şi înfricoşătoare, pe care ochii voştri le-au văzut.

22. Strămoşii voştri s-au coborât în Egipt în număr de şaptezeci de suflete, dar acum Domnul, Dumnezeul vostru, v-a făcut la fel de numeroşi ca stelele cerului.