Daniel 4

Copacul cel mare.

1. „Nebucadneţar, împăratul, către toate popoarele, neamurile şi oamenii de orice limbă, care locuiesc pe tot pământul, Pacea să vă fie înmulţită!

2. Mi s-a părut potrivit să vă povestesc semnele şi minunile pe care le-a făcut faţă de mine Dumnezeul cel Preaînalt.

3. Cât de mari sunt semnele Lui şi cât de puternice sunt minunile Lui! Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică, iar stăpânirea Lui dăinuieşte din generaţie în generaţie.

4. Eu, Nebucadneţar, trăiam fără griji în casa mea şi eram fericit în palatul meu.

5. Dar am avut un vis care m-a îngrozit; gândurile pe care le-am avut în timp ce eram în patul meu şi viziunile din mintea mea m-au înspăimântat.

6. De aceea am dat poruncă să fie aduşi înaintea mea toţi înţelepţii Babilonului, ca să-mi facă cunoscută interpretarea visului.

7. Atunci au venit magicienii, descântătorii, astrologii şi ghicitorii, le-am spus visul, dar ei n-au putut să-mi dea interpretarea.

8. La urmă a venit înaintea mea Daniel, numit şi Beltşaţar, după numele zeului meu, şi care are în el duhul sfinţilor zei. I-am povestit şi lui visul, zicându-i:

9. – Beltşaţare, căpetenie a magicienilor, ştiu că ai în tine duhul sfinţilor zei şi că pentru tine nici un mister nu este greu. Iată viziunile pe care le-am văzut în visul meu; spune-mi interpretarea lor!

10. Iată viziunile din mintea mea pe care le-am avut în timp ce dormeam: mă uitam şi iată că în mijlocul pământului era un copac. Înălţimea lui era foarte mare.

11. Copacul a crescut mare şi puternic şi s-a înălţat până la cer, astfel că se putea vedea de la marginile întregului pământ.

12. Frunzişul lui era frumos, iar roadele lui erau numeroase; în el se găsea hrană pentru toţi. La umbra lui se adăposteau fiarele câmpului şi printre ramurile lui îşi făceau cuib păsările cerului. Din el era hrănită orice făptură.

13. Am continuat să mă uit în viziunile care-mi treceau prin minte în timp ce eram în patul meu, şi iată că din ceruri a coborât un străjer, o făptură sfântă.

14. El a strigat cu putere, zicând astfel: «Retezaţi copacul şi tăiaţi-i ramurile! Despuiaţi-l de frunze şi împrăştiaţi-i roadele! Alungaţi fiarele de sub el şi păsările dintre ramurile lui!

15. Lăsaţi-i doar trunchiul cu rădăcinile lui în pământ şi prindeţi-l cu legături de fier şi de aramă în iarba câmpului, ca să fie udat de roua cerului şi să-i fie partea la un loc cu fiarele pe iarba pământului.

16. Să-i fie schimbată inima de om şi să i se dea o inimă de fiară, până când vor trece peste el şapte ani!

17. Sentinţa este proclamată prin străjeri, verdictul este anunţat prin sfinţi, pentru ca cei vii să ştie că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, că El o dă cui vrea şi ridică peste ea chiar şi pe cel mai smerit dintre oameni.»

18. Acesta este visul pe care eu, împăratul Nebucadneţar, l-am avut. Beltşaţar, spune-mi tu interpretarea, căci nici unul dintre toţi înţelepţii împărăţiei nu pot să-mi facă cunoscută interpretarea. Tu însă poţi, pentru că ai în tine duhul sfinţilor zei.

19. Atunci Daniel – numit şi Beltşaţar – a rămas înmărmurit pentru câteva clipe şi gândurile îl îngrozeau. Împăratul a zis: – Beltşaţar, să nu te înspăimânte nici visul, nici interpretarea lui! Beltşaţar a răspuns: – Stăpâne, visul acesta să fie pentru cei ce te urăsc, iar interpretarea lui – pentru duşmanii tăi!

20. Copacul pe care l-ai văzut că a crescut mare şi puternic şi s-a înălţat până la cer, de putea fi văzut de întreg pământul,

21. copacul cu frunzişul frumos, cu roade numeroase şi în care se găsea hrană pentru toţi, copacul acesta, sub care se adăposteau fiarele câmpului şi printre ale cărui ramuri îşi făceau cuib păsările cerului,

22. eşti tu, împărate, care ai ajuns mare şi puternic. Măreţia ta a crescut şi s-a înălţat până la cer, iar stăpânirea ta s-a întins până la marginile pământului.

23. Cât priveşte străjerul sfânt pe care împăratul l-a văzut coborând din ceruri şi zicând: «Retezaţi copacul şi distrugeţi-l! Lăsaţi-i doar trunchiul cu rădăcinile lui în pământ şi prindeţi-l cu legături de fier şi aramă în iarba câmpului, ca să fie udat de roua cerului şi să-i fie partea la un loc cu fiarele câmpului, până când vor trece peste el şapte ani!»,

24. iată care este interpretarea, împărate, şi iată care este hotărârea Celui Preaînalt, care se va împlini cu privire la stăpânul meu, împăratul:

25. te vor izgoni dintre oameni şi vei locui la un loc cu fiarele câmpului; te vor hrăni cu iarbă ca pe boi şi te vor lăsa să fii udat de roua cerului. Vor trece şapte ani peste tine până când vei recunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că El o dă cui vrea.

26. Cu privire la faptul că au spus să lase trunchiul copacului cu rădăcinile lui, înseamnă că împărăţia ta va fi păstrată pentru tine până când vei recunoaşte stăpânirea Cerului.

27. De aceea, împărate, primeşte sfatul meu: pune capăt păcatelor tale, făcând dreptate, şi încetează cu nelegiuirile tale, fiind îndurător cu cei săraci! Şi poate că ţi se va prelungi bunăstarea!

28. Toate s-au împlinit întocmai cu împăratul Nebucadneţar.

29. După douăsprezece luni, în timp ce se plimba pe acoperişul palatului împărătesc din Babilon,

30. împăratul a zis: «Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care l-am construit eu ca reşedinţă împărătească, prin măreţia puterii mele şi pentru gloria maiestăţii mele?»

31. Nici nu se sfârşise vorba aceasta a împăratului, că un glas s-a coborât din cer, zicând: «Iată ce se porunceşte cu privire la tine, împărate Nebucadneţar: ‘Împărăţia îţi este luată.

32. Te vor izgoni dintre oameni şi locuinţa ta va fi la un loc cu fiarele câmpului! Te vor hrăni cu iarbă ca pe boi şi vor trece şapte ani peste tine, până când vei recunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că El o dă cui vrea.’»

33. Chiar în clipa aceea s-a şi împlinit cuvântul rostit împotriva lui Nebucadneţar. El a fost alungat dintre oameni şi a mâncat iarbă ca boii. Trupul lui a fost udat de roua cerului, până când i-a crescut părul ca penele vulturului şi unghiile – ca ghearele păsărilor.

34. Când s-au împlinit zilele, eu, Nebucadneţar, mi-am ridicat ochii spre cer şi mi-am recăpătat judecata. L-am binecuvântat pe Cel Preaînalt, L-am lăudat şi L-am slăvit pe Cel Veşnic Viu. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică, iar Împărăţia Lui dăinuieşte din generaţie în generaţie.

35. Toţi locuitorii pământului sunt socotiţi ca un nimic; El face ce vrea cu oştirea cerurilor şi cu locuitorii pământului. Nu există nimeni care să-L poată opri sau care să-I poată zice: «Ce faci?»

36. Atunci mi-am recăpătat judecata şi mi-au fost date înapoi gloria împărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea. Sfetnicii şi nobilii mei m-au căutat din nou şi am fost pus iarăşi la conducerea împărăţiei mele, iar măreţia dinainte a sporit şi mai mult.

37. Acum dar eu, Nebucadneţar, Îl laud, Îl înalţ şi Îl slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte şi El poate să-i smerească pe cei ce umblă cu mândrie.“