Cantarea cantarilor 2

1. Eu sunt un trandafir din Şaron, un crin al văilor.

2. Cum este crinul printre spini, astfel este iubita mea între fete.

3. Cum este mărul printre copacii pădurii, astfel este iubitul meu între tineri. Îmi place să stau la umbra lui şi rodul lui este dulce pentru gura mea.

4. El m-a adus în odaia de petrecere, iar steagul lui peste mine era iubirea.

5. Întăriţi-mă cu prăjituri cu stafide, învioraţi-mă cu mere, fiindcă sunt bolnavă de iubire!

6. Mâna lui stângă să fie sub capul meu şi cu mâna lui dreaptă să mă îmbrăţişeze!

7. Vă conjur, fiice ale Ierusalimului, pe gazelele şi pe căprioarele câmpului: nu stârniţi şi nu treziţi iubirea până când nu-i va face ei plăcere!

8. Auziţi glasul iubitului meu! Iată-l venind, sărind peste munţi, săltând peste dealuri!

9. Iubitul meu este ca o gazelă, ca un pui de cerb. Iată-l că stă în spatele zidurilor casei noastre, uitându-se prin ferestre şi contemplând printre zăbrele.

10. Iubitul meu a vorbit şi mi-a zis: „Ridică-te, iubita mea, şi vino, frumoasa mea,

11. pentru că, iată, iarna a trecut, ploaia s-a oprit şi s-a dus!

12. Pe câmp răsar florile, a venit timpul cântării şi pe deasupra câmpiilor noastre se aude glasul turturicii!

13. Smochinii dau primele roade şi florile viilor îşi răspândesc parfumul. Ridică-te şi vino, iubita mea, vino cu mine, frumoasa mea!

14. Porumbiţa mea, din crăpăturile stâncii, din locurile ascunse ale înălţimilor, arată-mi faţa ta şi lasă-mă să-ţi aud glasul, căci glasul tău este dulce, iar faţa ta este încântătoare!“

15. Corul Prindeţi-ne vulpile, micuţele vulpi care distrug viile, viile noastre care sunt în floare!

16. Iubitul meu este al meu şi eu sunt a lui! El îşi paşte turma printre crini.

17. Până când se va lumina de ziuă, iar umbrele vor zbura, întoarce-te, iubitul meu, şi fii ca o gazelă, sau ca un pui de cerb peste munţii stâncoşi!