2 Samuel 7

David doreşte să zidească o casă lui Dumnezeu.

1. După ce regele s-a stabilit în palatul lui şi după ce Domnul i-a dat odihnă izbăvindu-l de toţi duşmanii din jurul lui,

2. i-a zis profetului Natan: – Priveşte! Eu locuiesc într-un palat din cedru, în timp ce Chivotul lui Dumnezeu stă sub nişte pânze.

3. – Du-te şi fă tot ceea ce ai pe inimă, căci Domnul este cu tine! i-a răspuns Natan regelui.

4. În noaptea aceea însă Cuvântul Domnului a venit la Natan şi i-a zis:

5. „Du-te şi spune-i robului Meu, lui David, astfel: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Oare tu Îmi vei zidi Mie o casă de locuit?

6. Eu n-am locuit într-o casă din ziua în care am scos poporul Israel din Egipt şi până astăzi, ci am călătorit într-un cort drept locuinţă.

7. Pretutindeni pe unde am călătorit împreună cu tot poporul Israel, oare am cerut vreunuia dintre judecătorii lui Israel, cărora le-am poruncit să păstorească poporul Meu, Israel, să-Mi zidească o casă din cedru?’»

8. Prin urmare, să-i spui robului Meu David, astfel: «Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: ‘Eu te-am luat de la stână, de la păstoritul oilor, ca să fii conducătorul poporului Meu, Israel.

9. Am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit dinaintea ta pe toţi duşmanii tăi şi ţi-am făcut un nume mare, ca numele celor mari de pe pământ.

10. Am păstrat un loc pentru poporul Meu, pentru Israel, şi l-am sădit acolo ca să locuiască singur fără să mai fie tulburat şi fără ca cei nedrepţi să-l mai poată asupri, aşa cum făcuseră mai înainte,

11. încă din zilele în care rânduisem judecători peste poporul Meu, Israel. Şi ţie îţi voi da odihnă din partea tuturor duşmanilor tăi. Acum Domnul îţi vesteşte că Domnul Însuşi îţi va face o casă.

12. Când ţi se vor împlini zilele şi vei fi adăugat la strămoşii tăi, îl voi ridica pe urmaşul tău, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi întări domnia.

13. El va zidi Numelui Meu o casă, şi Eu îi voi întări pe vecie tronul domniei lui.

14. Eu voi fi Tatăl lui, iar el va fi fiul Meu. Când va păcătui îl voi mustra cu o nuia omenească şi cu lovituri date de oameni,

15. dar nu voi îndepărta îndurarea Mea de la el, aşa cum am îndepărtat-o de la Saul pe care l-am înlăturat dinaintea ta.

16. Ci casa ta şi regatul tău vor dăinui veşnic înaintea Mea, iar tronul tău va fi întărit pe vecie.’»“

Rugăciunea lui David.

17. Natan l-a înştiinţat pe David întocmai despre toate aceste cuvinte, despre toată această vedenie.

18. Regele David a venit şi s-a înfăţişat înaintea Domnului, spunând: „Cine sunt eu, Stăpâne Doamne, şi cine este casa mea, de m-ai adus până aici?

19. Şi ca şi cum ar fi prea puţin pentru Tine, Stăpâne Doamne, ai vorbit pe deasupra şi despre viitorul casei robului Tău. Acesta să fie modul Tău de a lucra cu omul, Stăpâne Doamne?

20. Ce ar putea să-Ţi mai răspundă David? Tu, Stăpâne Doamne, îl cunoşti pe robul Tău.

21. Datorită cuvântului Tău şi a inimii Tale, ai făcut Tu toate aceste lucrări măreţe, descoperindu-le apoi robului Tău.

22. Cât de măreţ eşti Tu, Stăpâne Doamne! După câte am auzit cu urechile noastre, nu este nimeni ca Tine şi nu există alt dumnezeu în afară de Tine.

23. Şi cine este ca poporul Tău, ca Israel, singurul neam de pe pământ pe care a venit Dumnezeu să îl răscumpere pentru Sine, ca să fie poporul cu care să-Şi facă un nume? Tu ai făcut lucrări măreţe şi înfricoşătoare pentru ţara Ta, izgonind dinaintea poporului Tău, pe care Ţi l-ai răscumpărat din Egipt, neamuri şi pe zeii lor.

24. Ai hotărât ca poporul Tău, Israel, să fie al Tău, să fie poporul Tău pe vecie, iar Tu, Doamne, să le fii Dumnezeu.

25. Şi acum, Doamne, Dumnezeule, întăreşte pe vecie promisiunea pe care ai făcut-o cu privire la robul Tău şi la casa lui şi fă precum ai zis.

26. Fie preamărit Numele Tău! În veci să se spună că Domnul Oştirilor este Dumnezeu peste Israel, iar casa robului Tău David să dăinuiască înaintea Ta!

27. Tu, Doamne al Oştirilor, Dumnezeul lui Israel, ai descoperit robului Tău că îi vei zidi o casă. De aceea a avut îndrăzneală robul Tău să-Ţi facă această rugăciune.

28. Aşadar, Stăpâne Doamne, Tu, Cel Care eşti Dumnezeu şi ale Cărui cuvinte sunt adevăr, i-ai promis robului Tău aceste lucruri bune.

29. Binevoieşte deci să binecuvântezi casa robului Tău, ca să dăinuiască veşnic înaintea Ta. Căci Tu, Stăpâne Doamne, ai vorbit şi, prin binecuvântarea Ta, casa robului Tău va fi binecuvântată pe vecie.