2 Imparati 6

Securea unui fiu al proorocilor.

1. Profeţii i-au zis lui Elisei: - Iată că locul unde ne întâlnim cu tine este prea strâmt pentru noi.

2. Lasă-ne să mergem la Iordan, să luăm fiecare dintre noi câte un buştean şi să facem acolo un loc unde să putem locui. - Duceţi-vă! le-a răspuns el.

3. Atunci unul din ei a zis: - Fii bun, te rog, şi vino cu slujitorii tăi. - Voi veni! le-a răspuns el.

4. Elisei s-a dus cu ei. Când au ajuns la Iordan au început să taie copacii.

5. Dar s-a întâmplat că, în timp ce unul dintre ei tăia un copac, fierul de la secure a căzut în apă. Atunci a strigat: - Ah, stăpâne, era împrumutat!

6. Atunci omul lui Dumnezeu l-a întrebat: - Unde a căzut? Şi după ce acesta i-a arătat locul, Elisei a tăiat un băţ, l-a aruncat acolo, iar fierul securii a început să plutească.

7. Apoi a zis: - Ridică-l! El a întins mâna şi l-a luat.

Orbirea Sirienilor.

8. Regele Aramului era în război cu Israel. După ce s-a sfătuit cu slujitorii săi, a zis: „Îmi voi aşeza tabăra în locul cutare.“

9. Dar omul lui Dumnezeu a trimis să spună regelui lui Israel: „Ai grijă şi nu trece prin locul acela, pentru că arameii s-au dus acolo.“

10. Regele lui Israel a trimis nişte oameni să cerceteze acel loc, despre care îl avertizase omul lui Dumnezeu. Şi a făcut aceasta nu o dată, ci de mai multe ori.

11. Regele Aramului s-a înfuriat din cauza acestor lucruri, i-a chemat pe slujitorii săi şi le-a zis: - Care dintre voi este de partea regelui lui Israel?

12. Dar unul din slujitorii lui i-a răspuns: - Nimeni, o, rege, stăpânul meu. Profetul Elisei însă, cel care este în Israel, face cunoscute regelui lui Israel cuvintele pe care le rosteşti chiar şi în odaia ta de dormit.

13. Şi regele a zis: - Duceţi-vă şi cercetaţi unde este, apoi voi trimite să-l prindă. Când s-au întors i-au zis: - Este la Dotan.

14. Regele a trimis acolo cai, care şi o oştire puternică. Ei au ajuns noaptea şi au înconjurat cetatea.

15. Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a trezit dis-de-dimineaţă, s-a ridicat, a ieşit afară şi a văzut o oaste cu cai şi care ce înconjura cetatea. Slujitorul s-a întors şi i-a zis: - Ah, stăpâne, ce vom face?

16. - Nu te teme, i-a răspuns acesta, căci cei ce sunt cu noi sunt mai mulţi decât cei ce sunt cu ei.

17. Apoi Elisei s-a rugat zicând: „O Doamne, deschide-i ochii ca să poată vedea!“ Şi Domnul a deschis ochii slujitorului şi el a putut să vadă muntele plin de cai şi de care de foc în jurul lui Elisei.

18. În timp ce arameii veneau, Elisei s-a rugat Domnului, zicând: „Te rog, loveşte-i pe aceşti oameni cu orbire!“ Şi Domnul i-a lovit cu orbire aşa cum a cerut Elisei.

19. Elisei le-a zis: „Nu acesta este drumul şi nu aceasta este cetatea. Urmaţi-mă şi vă voi duce la omul pe care îl căutaţi.“ Şi el i-a dus în Samaria.

20. După ce au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii acestor oameni ca ei să poată vedea!“ Şi Domnul le-a deschis ochii, iar ei au văzut că erau în mijlocul Samariei.

21. Când regele lui Israel i-a văzut, l-a întrebat pe Elisei: - Să-i ucid, părinte? Să-i ucid?

22. - Nu-i ucide, a răspuns Elisei. I-ai ucide pe cei pe care-i iei captivi cu sabia şi cu arcul tău? Serveşte-i cu pâine şi cu apă ca să mănânce şi să bea, iar după aceea să se întoarcă la stăpânul lor.

23. Atunci regele a dat un ospăţ mare. După ce au mâncat şi au băut, le-a dat voie să plece, iar ei s-au întors la stăpânul lor. Şi trupele arameilor nu s-au mai întors pe teritoriul lui Israel.

Împresurarea Samariei.

24. După mai mult timp, Ben-Hadad, regele Aramului, şi-a adunat întreaga oştire, a înaintat şi a asediat Samaria.

25. Din cauză că asediul s-a prelungit, foametea în Samaria a devenit foarte mare, astfel încât un cap de măgar a ajuns să valoreze optzeci de şecheli de argint, iar un sfert de cab de găinaţ de porumbel – cinci şecheli.

26. Şi în timp ce regele lui Israel trecea pe zid, o femeie a strigat: - Salvează-mă, o, rege, stăpânul meu!

27. Dar el i-a zis: - Dacă nu te salvează Domnul, cu ce te-aş putea salva eu? Cu ceea ce este în arie sau în teasc?

28. Apoi regele a continuat: - Ce problemă ai? Ea a răspuns: - Această femeie mi-a zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm astăzi, iar pe fiul meu îl vom mânca mâine.“

29. Noi l-am fiert pe fiul meu şi l-am mâncat. Iar în ziua următoare, când i-am zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm“, ea şi-a ascuns fiul.

30. Când a auzit regele cuvintele femeii, şi-a sfâşiat hainele în timp ce era încă pe zid. Atunci oamenii s-au uitat şi au văzut că pe trup avea un sac.

31. El a zis: „Dumnezeu să se poarte cu mine cu toată asprimea, dacă capul lui Elisei, fiul lui Şafat, îi va rămâne pe umeri astăzi!“

32. Elisei şedea în casă, iar cei din sfatul bătrânilor şedeau lângă el. Regele a trimis pe cineva înainte. Dar înainte de a ajunge mesagerul, Elisei le-a zis celor din sfatul bătrânilor: „Vedeţi că acest ucigaş trimite pe cineva să-mi ia capul? Ascultaţi! Când va veni mesagerul, închideţi uşa şi ţineţi-l la uşă. Nu se aude oare zgomotul paşilor stăpânului său în urma lui?“

33. În timp ce le vorbea el încă, iată că mesagerul a ajuns la el. Şi el a zis: - Acest dezastru vine de la Domnul. De ce să mai nădăjduiesc în Domnul?