2 Imparati 4

Înmulţirea untdelemnului.

1. Soţia unuia dintre profeţi i s-a plâns lui Elisei, zicându-i: - Ucenicul tău, soţul meu, a murit şi tu ştii că ucenicul tău se temea de Domnul. Creditorul vine acum să-i ia pe cei doi copii ai mei şi să-i facă sclavii lui.

2. Elisei a întrebat-o: - Ce aş putea face pentru tine? Spune-mi ce ai în casa ta? - Slujitoarea ta nu mai are nimic în casă, a răspuns ea, decât un vas cu untdelemn.

3. - Du-te şi cere vase de la toţi vecinii tăi, i-a zis Elisei. Cere vase goale şi să nu fie puţine.

4. Când te vei întoarce, încuie uşa după tine şi fiii tăi. Apoi toarnă untdelemn în fiecare din aceste vase şi, când vor fi pline, pune-le deoparte.

5. Atunci a plecat şi a încuiat uşa după ea şi după fiii săi. Ei apropiau vasele şi ea turna untdelemn în ele.

6. Când vasele au fost pline, ea i-a zis fiului său: - Mai adu-mi un vas! - Nu mai este nici unul, i-a zis el. Atunci untdelemnul a încetat să mai curgă.

7. După aceea s-a dus şi i-a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. El i-a zis: „Du-te, vinde untdelemnul şi plăteşte-ţi datoria, iar cu ce va rămâne vei putea trăi tu şi fiii tăi.“

Fiul Sunamitei.

8. Într-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată care a stăruit ca el să mănânce la ea. Şi ori de câte ori trecea pe acolo, Elisei se oprea la ea ca să mănânce.

9. Ea i-a zis soţului ei: „Iată, ştiu că omul acesta, care trece adesea pe la noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu.

10. Să facem pe acoperiş o odaie mică cu pereţi şi să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun şi un sfeşnic, pentru ca atunci când va veni la noi, să poată sta acolo.“

11. Într-o zi, când Elisei s-a întors, a intrat în odaie şi s-a odihnit acolo.

12. Apoi a zis slujitorului său, Ghehazi: „Cheam-o pe sunamita aceasta!“ Ghehazi a chemat-o şi ea a venit.

13. Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Spune-i: «Tu te-ai deranjat făcând toate aceste lucruri pentru noi. Cu ce-am putea să-ţi răsplătim? Să vorbim pentru tine regelui sau conducătorului oştirii?»“ Ea a răspuns: „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu.“

14. - Ce putem face pentru ea? a întrebat Elisei. - Ei bine, ea nu are nici un fiu, a răspuns Ghehazi, iar soţul ei este bătrân.

15. - Cheam-o! i-a zis Elisei. El a chemat-o, iar ea s-a oprit în prag.

16. - La anul, pe vremea aceasta, vei ţine în braţe un fiu, a zis Elisei. - Nu, stăpâne! a zis ea. Nu o amăgi pe slujitoarea ta, omule al lui Dumnezeu!

17. Femeia a rămas însărcinată şi a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, aşa cum i-a zis Elisei.

18. Copilul a crescut. Într-o zi, când se dusese la tatăl său, acolo unde erau secerătorii,

19. i-a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!“ Atunci tatăl copilului a zis slujitorului său: „Du-l la mama sa!“

20. După ce slujitorul l-a luat şi l-a dus la mama sa, copilul a stat pe genunchii ei până la amiază şi apoi a murit.

21. Ea s-a ridicat şi a aşezat copilul pe patul omului lui Dumnezeu. Apoi a închis uşa şi a plecat.

22. L-a chemat pe soţul său şi i-a zis: - Trimite-mi, te rog, un slujitor şi o măgăriţă ca să pot merge repede la omul lui Dumnezeu, după care mă voi întoarce.

23. Dar el a întrebat-o: - De ce te duci astăzi la el? Nu este nici lună nouă, nici Sabat. Ea i-a răspuns: - Fii pe pace!

24. Şi după ce a înşeuat măgăriţa, a zis slujitorului ei: „Mână şi pleacă! Nu te opri pentru mine decât atunci când îţi voi spune!“

25. Ea a plecat şi a ajuns la omul lui Dumnezeu, pe muntele Carmel. Când a văzut-o de la depărtare, omul lui Dumnezeu i-a zis slujitorului său, Ghehazi: „Priveşte! Aceasta-i sunamita!

26. Aleargă dar ca să-i ieşi în întâmpinare şi întreab-o dacă toate sunt bune cu ea, cu soţului ei şi cu copilului ei.“ Ea i-a răspuns: „Toate sunt bune!“

27. După ce a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrăţişat picioarele. Atunci Ghehazi s-a apropiat ca s-o îndepărteze, dar omul lui Dumnezeu i-a zis: „Las-o, căci sufletul îi este amărât. Domnul mi-a ascuns lucrul acesta şi nu mi l-a făcut cunoscut.“

28. Ea a zis: „Am cerut eu un fiu stăpânului meu? Nu ţi-am spus eu să nu mă amăgeşti?“

29. Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Încinge-te, ia toiagul meu în mână şi fugi. Dacă te vei întâlni cu cineva să nu-l saluţi şi, dacă te va saluta cineva, să nu-i răspunzi. Să aşezi toiagul meu pe faţa copilului.“

30. Dar mama copilului a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!“ El s-a ridicat şi a urmat-o.

31. Ghehazi s-a dus înainte, a aşezat toiagul pe faţa băieţelului, dar el n-a scos nici un sunet şi n-a dat nici un semn de viaţă. Apoi Ghehazi s-a întors să-l întâlnească pe Elisei şi i-a zis: „Băieţelul nu s-a trezit!“

32. Când a ajuns Elisei în casă, a văzut că băieţelul era aşezat mort în patul lui.

33. A intrat şi a închis uşa după ei amândoi şi s-a rugat Domnului.

34. Apoi s-a dus şi s-a aşezat pe copil. S-a întins peste el, punându-şi gura lui pe gura copilului, ochii lui pe ochii copilului şi mâinile lui pe mâinile copilului, şi trupul copilului s-a încălzit.

35. Elisei s-a întors şi s-a plimbat prin casă, apoi a urcat din nou şi s-a întins peste copil. Băiatul a strănutat de şapte ori, după care şi-a deschis ochii.

36. Elisei l-a chemat pe Ghehazi şi i-a zis: „Cheam-o pe sunamită!“ El a chemat-o. Când a ajuns la el, Elisei i-a zis: „Ia-ţi fiul!“

37. Ea a venit şi a căzut la picioarele lui, închinându-i-se până la pământ. După aceea s-a ridicat şi a ieşit împreună cu fiul său.

Moartea în oală.

38. Elisei s-a întors la Ghilgal. În ţară era foamete. În timp ce profeţii primeau învăţătură, el i-a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare şi fierbe ciorbă pentru profeţi!“

39. Unul din ei a ieşit în câmp pentru a aduna ierburi şi a găsit o viţă sălbatică. A cules din ea dovleci sălbatici, până şi-a umplut poala. Când s-a întors, i-a tăiat şi i-a pus în oala cu ciorbă, căci nu ştia ce sunt.

40. Apoi au dat oamenilor să le mănânce. Dar când au început să mănânce din ciorbă, au strigat astfel: - Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală! Şi n-au putut să mănânce din ea.

41. - Aduceţi făină! a zis Elisei. El a aruncat făină în oală şi a zis: - Daţi-le acum oamenilor să mănânce! Şi n-a mai fost nimic otrăvitor în oală.

Cele douăzeci de pâini de orz.

42. A venit un om din Baal-Şalişa, aducând omului lui Dumnezeu douăzeci de pâini de orz, din cele dintâi roade şi spice proaspete într-un sac. Elisei a zis: - Dă-le oamenilor să mănânce!

43. Dar slujitorul său a zis: - Cum pot să împart acestea la o sută de oameni? - Dă-le oamenilor să mănânce, i-a zis Elisei, căci aşa vorbeşte Domnul: „Vor mânca şi va mai şi rămâne!“

44. Atunci i-a servit cu pâine, iar ei au mâncat şi le-a mai şi rămas, după Cuvântul Domnului.