2 Cronici 20

Biruinţa lui Iosafat asupra Moabiţilor şi Amoniţilor.

1. După o vreme, moabiţii şi amoniţii împreună cu nişte meuniţi au pornit la război împotriva lui Iehoşafat.

2. Mesagerii au venit la Iehoşafat şi l-au înştiinţat zicându-i: „O mare mulţime vine împotriva ta de dincolo de mare, din Edom, şi au ajuns la Haţaţon-Tamar, care este En-Ghedi.“

3. Iehoşafat s-a temut. El s-a hotărât să-L întrebe pe Domnul şi a vestit un post în tot ţinutul lui Iuda.

4. Cei din Iuda s-au adunat ca să ceară ajutor de la Domnul. Da, ei au venit din toate cetăţile lui Iuda ca să ceară ajutor de la Domnul.

5. Iehoşafat a stat în adunarea lui Iuda şi a Ierusalimului, la Casa Domnului, înaintea curţii celei noi

6. şi a zis: „Doamne, Dumnezeul strămoşilor noştri, oare nu Tu eşti Dumnezeu în ceruri? Oare nu Tu stăpâneşti peste toate regatele neamurilor? În mâna Ta este puterea şi tăria şi nimeni nu Ţi se poate împotrivi!

7. Oare nu Tu, Dumnezeul nostru, eşti Cel Care i-ai izgonit pe locuitorii acestei ţări dinaintea poporului Tău, Israel, şi n-ai dat-o Tu, pentru totdeauna, seminţei lui Avraam, prietenul Tău?

8. Ei au locuit în ţară şi au zidit în ea un Lăcaş pentru Numele Tău, zicând:

9. «Dacă va veni asupra noastră vreo nenorocire, sabia, judecata, molima sau foametea, iar noi vom sta cu faţa spre Casa aceasta şi spre Tine, căci Numele Tău este în Casa aceasta şi dacă, în strâmtorarea noastră, vom striga către Tine, atunci Te rugăm să ne asculţi şi să ne izbăveşti!»

10. Priveşte acum la amoniţi, la moabiţi şi la cei din muntele Seir, – în teritoriul cărora nu i-ai dat voie lui Israel să intre atunci când venea din ţara Egiptului, căci el i-a ocolit şi nu i-a nimicit, –

11. priveşte cum ne răsplătesc: ei vin să ne izgonească din moştenirea Ta, pe care ne-ai dat-o în stăpânire!

12. O, Dumnezeul nostru, oare nu-i vei judeca Tu? Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi care vine împotriva noastră! Noi nu ştim ce să ne facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi către Tine!“

13. Toţi bărbaţii din Iuda stăteau înaintea Domnului cu copilaşii, cu soţiile şi cu fiii lor.

14. Atunci Duhul Domnului a venit în mijlocul adunării, peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, un levit dintre urmaşii lui Asaf.

15. El a zis: „Voi, toţi cei din Iuda, voi, locuitori ai Ierusalimului, şi tu, rege Iehoşafat, ascultaţi! Aşa vorbeşte Domnul: «Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi din cauza acestei mari mulţimi, căci lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu!

16. Mâine, să înaintaţi împotriva lor! Ei se vor fi urcat prin trecătoarea Ţiţ şi-i veţi găsi la capătul văii dinspre pustia Ieruel.

17. Voi nu veţi avea de luptat. Opriţi-vă, staţi şi priviţi izbăvirea pe care v-o va da Domnul!» Iuda şi Ierusalim, nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi! Mâine, ieşiţi înaintea lor şi Domnul va fi cu voi!“

18. Iehoşafat s-a închinat cu faţa la pământ. Toţi cei din Iuda şi locuitorii Ierusalimului au căzut înaintea Domnului, închinându-I-se,

19. iar leviţii dintre urmaşii lui Chehat şi ai lui Korah s-au ridicat să-L laude pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu glas tare.

20. S-au sculat dis-de-dimineaţă şi au pornit înspre pustia Tekoa. La plecarea lor, Iehoşafat s-a ridicat şi a zis: „Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, ascultaţi-mă! Încredeţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, şi veţi fi întăriţi! Încredeţi-vă în profeţii Lui şi veţi izbândi!“

21. S-a sfătuit apoi cu poporul, după care i-a pus pe cei ce Îi cântau Domnului şi pe cei ce lăudau cu podoabe sfinte, să iasă înaintea celor înarmaţi şi să zică: „Lăudaţi pe Domnul! Îndurarea Lui ţine pe vecie!“

22. În clipa când au început să cânte şi să aducă laudă, Domnul a aşezat o ambuscadă împotriva amoniţilor, moabiţilor şi a locuitorilor din muntele Seir care veniseră împotriva lui Iuda şi aceştia au fost învinşi.

23. Amoniţii şi moabiţii s-au ridicat împotriva locuitorilor din Seir ca să-i distrugă şi să-i nimicească. Când au terminat cu locuitorii din Seir, s-au repezit unii la alţii şi s-au nimicit între ei.

24. Când cei din Iuda au ajuns pe înălţimea de unde puteau zări pustia şi s-au uitat înspre mulţimea de duşmani, iată că acolo erau numai leşuri zăcând pe pământ; nici unul nu scăpase.

25. Iehoşafat şi poporul lui s-au dus şi au adunat prada. Ei au găsit printre leşuri o mulţime de bunuri, haine şi vase preţioase, şi au luat atât de multe, încât nu le-au putut duce. Au avut nevoie de trei zile să adune prada, căci era foarte multă.

26. În ziua a patra, s-au strâns cu toţii în valea Beraca, unde L-au binecuvântat pe Domnul. De aceea au pus văii respective numele Beraca şi aşa i-a rămas numele până în ziua de astăzi.

27. Apoi toţi bărbaţii din Iuda şi din Ierusalim au plecat şi s-au întors la Ierusalim cu bucurie, avându-l pe Iehoşafat în fruntea lor, căci Domnul îi înveselise din pricina izbândei împotriva duşmanilor lor.

28. Au intrat în Ierusalim cântând din harfe, din lire şi din trâmbiţe şi s-au dus înspre Casa Domnului.

29. Groaza lui Dumnezeu a venit peste toate regatele celorlalte ţări, când au auzit că Domnul s-a luptat cu duşmanii lui Israel.

30. Prin urmare, regatul lui Iehoşafat a avut parte de linişte şi Dumnezeul lui i-a dat pace de jur împrejur.

Sfârşitul domniei lui Iosafat.

31. Aşadar, Iehoşafat a domnit peste Iuda. El avea treizeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de douăzeci şi cinci de ani. Mama lui se numea Azuba şi era fiica lui Şilhi.

32. El a umblat în căile tatălui său, Asa, şi nu s-a abătut de la ele, făcând ce era drept înaintea Domnului.

33. Totuşi înălţimile nu au fost îndepărtate, iar poporul tot nu şi-a alipit inima de Dumnezeul strămoşilor lui.

34. Celelalte fapte ale lui Iehoşafat, de la început până la sfârşit, au fost scrise în „Cronicile lui Iehu“, fiul lui Hanani, care au fost incluse în „Cartea regilor lui Israel“.

35. După o vreme, Iehoşafat, regele lui Iuda, s-a aliat cu Ahazia, regele lui Israel, cel care s-a făcut vinovat de nelegiuire.

36. S-a aliat cu el ca să construiască nişte corăbii ce urmau să navigheze la Tarşiş. Au construit corăbiile la Eţion-Gheber.

37. Atunci Eliezer din Mareşa, fiul lui Dodava, a profeţit împotriva lui Iehoşafat astfel: „Pentru că te-ai aliat cu Ahazia, Domnul îţi va sfărâma lucrarea!“ Corăbiile au fost sfărâmate şi nu au mai reuşit să navigheze la Tarşiş.