2 Corinteni 8

Dărnicia Macedonenilor.

1. Vreau să ştiţi, fraţilor, despre harul pe care Dumnezeu l-a dat în bisericile din Macedonia,

2. pentru că, fiind încercaţi deosebit de mult prin necazuri, bucuria lor abundentă şi marea lor sărăcie au rezultat într-o manifestare de har abundentă.

3. Eu depun mărturie că ei au dat din proprie iniţiativă, după puterea lor şi chiar dincolo de puterea lor,

4. rugându-ne cu multă insistenţă pentru harul de a fi părtaşi la această slujire pentru sfinţi,

5. şi nu aşa cum ne-am aşteptat, ci s-au dedicat pe ei înşişi, mai întâi Domnului, iar apoi, prin voia lui Dumnezeu, nouă.

6. Astfel, l-am îndemnat pe Titus, pentru că el a început mai devreme această lucrare, să ducă la capăt această binefacere a harului din partea voastră.

7. Acum, aşa cum vă distingeţi în toate – în credinţă, în vorbire, în cunoaştere, într-o dedicare totală şi în dragostea pe care aţi învăţat-o de la noi – să vă distingeţi şi în această binefacere a harului.

8. Nu vă spun aceasta ca pe o poruncă, ci verific, prin dedicarea altora, cât de adevărată este dragostea voastră.

9. Voi cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos, Care, deşi a fost bogat, de dragul vostru a devenit sărac, pentru ca voi să vă îmbogăţiţi prin sărăcia Lui.

10. Vă dau sfatul meu, pentru ceea ce este cel mai bine pentru voi în această problemă: anul trecut aţi fost primii nu doar în a face, ci şi în a dori să faceţi;

11. acum deci terminaţi lucrarea, pentru ca, tot aşa cum aţi dorit, tot astfel să şi daţi, după posibilităţile pe care le aveţi.

12. Dacă există dorinţă, darul este primit potrivit cu ceea ce are cineva, nu cu ceea ce nu are.

13. Aceasta nu este pentru ca alţii să fie uşuraţi, iar voi să fiţi împovăraţi, ci pentru a fi egalitate.

14. Abundenţa pe care voi o aveţi acum îi poate ridica pe cei care sunt în nevoi, pentru ca, la rândul lor, abundenţa lor să împlinească nevoia voastră. Astfel, va fi egalitate,

15. aşa cum este scris: „Celui ce a adunat mai mult, nu i-a rămas în plus, iar cel ce a adunat mai puţin n-a dus lipsă.“

A doua trimitere a lui Tit.

16. Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu, Care a pus în inima lui Titus aceeaşi dedicare pentru voi pe care o am şi eu.

17. Căci el nu numai că a primit bine apelul vostru, ci vine acum la voi din proprie iniţiativă şi cu mai mult entuziasm decât oricând.

18. Împreună cu el vi-l trimit şi pe fratele care este lăudat de toate bisericile, datorită Evangheliei.

19. Nu doar atât, dar el a fost desemnat de biserici să călătorească împreună cu noi în timp ce administrăm această binefacere a harului, pentru slava Domnului Însuşi şi pentru a ne arăta bunăvoinţa.

20. Suntem atenţi, ca să nu stârnim vreo plângere cu privire la modul în care administrăm acest dar generos.

21. Căci avem grijă să facem ceea ce este bine nu doar înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor.

22. Îl trimitem pe fratele nostru cu ei – frate pe care deseori l-am pus la încercare şi l-am găsit dedicat, dar care acum este mai dedicat decât oricând – pentru că are mare încredere în voi.

23. În ce-l priveşte pe Titus, el este părtaş şi conlucrător cu mine pentru voi. În ce-i priveşte pe fraţii noştri, ei sunt trimişi ai bisericii, slava lui Cristos.

24. De aceea, în mod deschis, înaintea bisericilor, arătaţi-le dovada dragostei voastre şi motivul nostru de laudă cu privire la voi.