2 Corinteni 7
1. Preaiubiţilor, întrucât avem aceste promisiuni, să ne curăţim de orice pângăreşte trupul şi duhul, desăvârşind sfinţenia în frică de Dumnezeu.
Bucuria lui Pavel.
2. Deschideţi-vă inima faţă de noi! N-am făcut rău nimănui, n-am corupt pe nimeni, n-am exploatat pe nimeni.
3. Nu spun aceasta ca să vă condamn, căci am spus mai înainte că sunteţi în inimile noastre, fie că murim împreună, fie că trăim împreună.
4. Am mare încredere în voi; sunt atât de mândru de voi, sunt încurajat şi foarte bucuros în fiecare dintre necazurile noastre.
5. Când am venit în Macedonia, trupurile noastre n-au avut odihnă, ci au fost tot felul de greutăţi, lupte din afară, temeri din lăuntru,
6. însă Dumnezeu, Care-i încurajează pe cei deznădăjduiţi, ne-a încurajat prin venirea lui Titus,
7. şi nu doar prin venirea sa, ci şi prin încurajarea pe care ne-a adus-o vorbindu-ne despre voi, când ne-a spus despre dorinţa voastră puternică, despre durerea voastră adâncă şi despre devotamentul vostru pentru mine. Astfel, m-am bucurat şi mai mult.
8. Chiar dacă scrisoarea mea v-a întristat, nu regret. Şi chiar dacă am regretat, căci văd că scrisoarea mea v-a întristat, măcar că numai pentru puţin timp,
9. totuşi acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că întristarea voastră v-a dus la pocăinţă, pentru că aţi fost întristaţi după voia lui Dumnezeu, ca nimeni să nu sufere nici o pierdere din cauza noastră.
10. Căci întristarea după voia lui Dumnezeu lucrează pocăinţa care duce la mântuire şi în ea nu este regret, dar întristarea lumii produce moarte.
11. Vedeţi ce devotament a produs în voi această întristare după voia lui Dumnezeu, ce apărare, ce indignare, ce teamă, ce dorinţă, ce râvnă, ce dorinţă de dreptate! În toate v-aţi arătat fără vină în această problemă.
12. Astfel, deşi v-am scris, n-am făcut-o din cauza celui ce a făcut răul sau din cauza celui ce a suferit răul, ci pentru a vă arăta cât de profund este devotamentul nostru faţă de voi, înaintea lui Dumnezeu.
13. Prin aceasta suntem încurajaţi. Pe lângă încurajarea noastră, ne bucurăm şi mai mult de bucuria lui Titus, pentru că duhul lui a fost înviorat de voi toţi.
14. M-am lăudat lui cu voi şi nu m-aţi făcut de ruşine, ci, aşa cum tot ce v-am spus a fost adevărat, tot astfel şi lauda noastră cu voi înaintea lui Titus s-a dovedit adevărată.
15. Astfel, dragostea lui pentru voi se întăreşte când îşi reaminteşte de ascultarea voastră, a tuturor, de felul cum l-aţi primit cu frică şi cutremur.