1 Samuel 5
Căderea lui Dagon înaintea chivotului.
1. După ce au capturat Chivotul lui Dumnezeu, filistenii l-au luat din Eben-Ezer şi l-au adus la Aşdod.
2. Au luat Chivotul lui Dumnezeu şi l-au pus în templul lui Dagon, aşezându-l lângă acesta.
3. Când s-au trezit dis-de-dimineaţă, aşdodiţii au văzut că Dagon era căzut cu faţa la pământ înaintea Chivotului Domnului. Ei l-au luat pe Dagon şi l-au pus înapoi la locul lui.
4. În dimineaţa următoare însă, trezindu-se devreme, au văzut că Dagon era din nou căzut cu faţa la pământ înaintea Chivotului Domnului. De data aceasta, capul şi amândouă palmele lui erau tăiate pe prag, numai trunchiul rămânând din el.
5. De aceea, până în ziua de azi, preoţii lui Dagon şi toţi cei ce intră în templul lui din Aşdod nu calcă pe prag.
Pedeapsa Filistenilor.
6. Mâna Domnului apăsa greu asupra celor din Aşdod, îngrozind şi lovind atât Aşdodul, cât şi împrejurimile sale cu bube.
7. Când bărbaţii din Aşdod au văzut ce se întâmplă, au zis: „Chivotul Dumnezeului lui Israel nu mai trebuie să rămână la noi căci mâna lui apasă asupra noastră şi asupra lui Dagon, zeul nostru.“
8. Astfel, au chemat la o întâlnire pe toţi domnitorii filistenilor şi i-au întrebat: – Ce să facem cu Chivotul Dumnezeului lui Israel? – Chivotul Dumnezeului lui Israel să fie dus la Gat! au răspuns ei. Şi au dus acolo Chivotul Dumnezeului lui Israel.
9. După ce l-au dus acolo, mâna Domnului a fost împotriva cetăţii, stârnind o panică foarte mare. Domnul a lovit oamenii din cetate, de la copil şi până la bătrân, cu o mulţime de bube.
10. Prin urmare, au trimis Chivotul lui Dumnezeu la Ekron. Însă când a sosit Chivotul lui Dumnezeu în Ekron, cei din Ekron au început să ţipe spunând: – Au adus la noi Chivotul Dumnezeului lui Israel ca să ne omoare pe noi şi pe poporul nostru!
11. Au convocat o întâlnire cu toţi domnitorii filistenilor şi le-au spus: – Trimiteţi de la noi Chivotul Dumnezeului lui Israel ca să se întoarcă la locul său şi astfel să nu ne omoare pe noi şi pe poporul nostru – căci era o panică de moarte în toată cetatea, deoarece mâna Domnului apăsa foarte greu acolo.
12. Cei care nu mureau, erau loviţi cu bube, iar ţipătul cetăţii se înălţa până la cer.