1 Samuel 24

David în peştera En-Ghedi. Saul cruţat de David.

1. Când Saul s-a întors de la urmărirea filistenilor a fost înştiinţat că David se află în pustia En-Ghedi.

2. Atunci Saul a luat din tot Israelul trei mii de bărbaţi aleşi şi a plecat în căutarea lui David şi a oamenilor săi, la răsărit de Stâncile Ţapilor Sălbatici.

3. A ajuns la stânile de oi, care se aflau lângă drum; acolo se afla o peşteră, iar Saul a intrat în ea să-şi acopere picioarele. David şi oamenii lui se aflau la capătul peşterii.

4. Oamenii lui David i-au zis: – Aceasta este ziua despre care ţi-a spus Domnul: „Eu îl voi da pe duşmanul tău în mâinile tale, iar tu îi vei face ce-ţi va plăcea.“ David s-a ridicat şi a tăiat pe furiş colţul mantiei lui Saul.

5. După aceea însă pe David l-a mustrat cugetul pentru că tăiase colţul mantiei lui Saul.

6. El le-a spus oamenilor săi: – Să mă ferească Domnul să fac un asemenea lucru stăpânului meu, care este unsul Domnului, şi anume să îmi ridic mâna asupra lui. Doar este unsul Domnului!

7. Cu aceste cuvinte David i-a oprit pe oamenii săi şi nu i-a lăsat să-l atace pe Saul. Apoi Saul s-a sculat, a părăsit peştera şi şi-a continuat drumul.

8. După aceea s-a sculat şi David şi a ieşit din peşteră. El a strigat după Saul: – O, rege, stăpânul meu! Când Saul s-a uitat în urma sa, David s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat.

9. I-a spus lui Saul: – De ce asculţi cuvintele oamenilor care spun că David doreşte să-ţi facă rău?

10. În ziua aceasta ochii tăi au văzut că Domnul te-a dat în mâna mea, chiar astăzi, în peşteră. Cineva a spus să te ucid, dar eu am avut milă de tine şi am hotărât să nu ridic mâna asupra stăpânului meu pentru că el este unsul Domnului.

11. Priveşte, părintele meu, priveşte colţul robei tale în mâna mea. Prin faptul că am tăiat colţul robei tale şi nu te-am ucis, să înţelegi şi să recunoşti că nu sunt vinovat de răutate sau de răzvrătire şi că nu am păcătuit împotriva ta. Cu toate acestea, tu mă pândeşti ca să-mi iei viaţa.

12. Domnul să judece între mine şi tine şi Domnul să mă răzbune faţă de tine. Mâna mea însă nu va fi împotriva ta.

13. Vorba vechiului proverb: „Răul de la cei răi iese.“ Mâna mea însă nu va fi împotriva ta.

14. După cine a ieşit regele lui Israel? Pe cine urmăreşti? Un câine mort? Un singur purice?

15. Domnul să fie judecător şi să judece între mine şi tine; să privească, să-mi susţină cauza şi să mă izbăvească din mâna ta!

16. Când David a terminat de spus aceste cuvinte lui Saul, acesta a zis: – Tu eşti, cu adevărat, fiul meu David? Apoi a plâns cu voce tare,

17. zicându-i lui David: – Tu eşti mai drept decât mine, pentru că tu m-ai tratat bine, chiar dacă eu te-am tratat rău.

18. Astăzi ai dovedit bunătate faţă de mine pentru că, deşi Domnul mă dăduse în mâna ta, tu nu m-ai ucis.

19. Dacă un om îşi întâlneşte duşmanul, oare îi dă drumul cu bine? Domnul să-ţi răsplătească astăzi cu bine ceea ce ai făcut pentru mine!

20. Acum, ştiu sigur că tu vei domni şi că tronul lui Israel va fi al tău!

21. Jură-mi pe Domnul dar că nu îi vei stârpi pe urmaşii mei după mine şi că nu îmi vei şterge numele din familia tatălui meu.

22. David i-a jurat lui Saul, după care Saul a plecat acasă. În timpul acesta David cu oamenii săi au urcat în fortăreaţă.