1 Samuel 18

Ionatan şi David.

1. După ce David a terminat de vorbit cu Saul, sufletul lui Ionatan s-a ataşat de sufletul lui David şi l-a iubit ca pe sine însuşi.

2. Din acea zi Saul l-a ţinut pe David la el şi nu l-a mai lăsat să se întoarcă acasă.

3. Ionatan a încheiat un legământ cu David pentru că îl iubea ca pe sine însuşi.

4. I-a dăruit lui David propria-i mantie; i-a dat, de asemenea, îmbrăcămintea sa de război şi chiar sabia, arcul şi cingătoarea sa.

5. Oriunde îl trimitea Saul, David se ducea şi avea izbândă. De aceea Saul l-a pus în fruntea ostaşilor, lucru ce a fost bine văzut de întregul popor şi chiar şi de slujitorii lui Saul.

Cântarea de biruinţă a femeilor.

6. În timp ce oştirea se întorcea acasă, după ce David l-a ucis pe filistean, femeile din toate cetăţile lui Israel au ieşit în întâmpinarea regelui Saul. Ele cântau cântece de bucurie şi dansau în sunetul tamburinelor şi al lăutelor.

7. Femeile cântau în veselia lor, spunând: „Saul a ucis miile lui, iar David zecile lui de mii.“

8. Lui Saul nu i-au plăcut aceste cuvinte şi s-a înfuriat foarte tare, spunând: „I-au dat lui David zecile de mii, iar mie doar miile. Acum nu-i mai lipseşte decât regatul.“

9. Începând din acea zi, Saul a început să-l privească cu ochi răi pe David.

10. În ziua următoare, duhul cel rău trimis de Dumnezeu a venit cu putere peste Saul, care profeţea înăuntrul casei sale. David cânta la liră aşa cum făcea în fiecare zi, iar Saul avea în mână o suliţă.

11. Saul a aruncat suliţa, gândind: „Îl voi ţintui pe David de zid.“ Însă David s-a ferit de el de două ori.

12. Lui Saul i-a fost teamă de David pentru că Domnul era cu acesta, iar pe el îl părăsise.

13. De aceea l-a îndepărtat de lângă el şi l-a pus căpetenie peste o mie de oameni. David conducea trupele în războaie

14. şi în tot ceea ce făcea avea izbândă pentru că Domnul era cu el.

15. Saul, văzând că David izbândea întotdeauna, se temea de el,

16. însă întreg Israelul şi Iuda îl iubeau pe David pentru că acesta îi conducea în războaie.

David, ginerele împăratului.

17. Atunci Saul i-a zis lui David: – Îţi voi da de soţie pe Merab, fiica mea cea mare, cu condiţia să mă slujeşti cu vitejie şi să porţi războaiele Domnului. Saul însă se gândea: „Să nu piară lovit de mâna mea, ci de mâna filistenilor.“

18. David i-a răspuns: – Cine sunt eu şi cine este familia mea sau neamul meu în Israel pentru a fi ginerele regelui?

19. Însă atunci când a sosit timpul ca Merab, fiica lui Saul, să-i fie dată lui David de soţie, ea a fost dată lui Adriel din Mehola.

20. Mihal, o altă fiică a lui Saul, îl iubea pe David. I s-a spus lui Saul acest lucru, fapt care i-a plăcut.

21. Şi-a zis atunci: „I-o voi da ca să-i fie o cursă şi astfel mâna filistenilor va fi împotriva lui.“ I-a spus lui David pentru a doua oară: – Astăzi vei fi ginerele meu!

22. Apoi le-a zis slujitorilor săi: – Vorbiţi-i lui David în taină şi spuneţi-i: „Regelui îi place de tine şi toţi slujitorii săi te iubesc. Acceptă, aşadar, să fii ginerele regelui.“

23. Slujitorii lui Saul i-au spus aceste cuvinte lui David, iar acesta a răspuns: – Credeţi că este un lucru neînsemnat să fii ginerele regelui? Eu sunt un om sărac şi de puţină însemnătate.

24. Când slujitorii i-au spus lui Saul ce răspunsese David,

25. acesta le-a zis: „Aşa să-i vorbiţi lui David: «Regele nu doreşte alt preţ pentru mireasă, decât o sută de prepuţuri de-ale filistenilor, astfel încât regele să fie răzbunat pe duşmanii lui.»“ Saul însă dorea să-l facă pe David să cadă în mâinile filistenilor.

26. Slujitorii lui Saul i-au spus aceste cuvinte lui David, iar lui i-a plăcut ideea de a fi ginerele regelui. Înainte să se împlinească vremea hotărâtă,

27. David a plecat împreună cu oamenii săi şi a ucis două sute de filisteni. Le-a adus prepuţurile şi le-a dat în număr întreg regelui pentru a putea deveni ginerele lui. Atunci Saul i-a dat-o de soţie pe fiica sa Mihal.

28. Când Saul a văzut şi a înţeles că Domnul era cu David şi că Mihal, fiica lui, îl iubea,

29. s-a temut şi mai tare de David şi i-a fost duşman tot restul vieţii sale.

30. Domnitorii filisteni ieşeau la război şi, ori de câte ori ieşeau, David avea mai multă izbândă decât toţi slujitorii lui Saul, astfel încât numele lui a ajuns foarte preţuit.