1 Petru 3

1. La fel şi voi, soţiilor, supuneţi-vă soţilor voştri, astfel încât, chiar dacă unii dintre ei sunt neascultători faţă de Cuvânt, să fie câştigaţi fără Cuvânt, prin purtarea soţiilor lor,

2. văzând felul vostru de viaţă curat şi în reverenţă.

3. Frumuseţea voastră să nu constea în împodobirea exterioară prin împletirea părului, purtarea de bijuterii de aur sau îmbrăcarea de haine fine,

4. ci în omul ascuns al inimii, în caracterul nepieritor al unui duh blând şi liniştit, care este foarte preţios înaintea lui Dumnezeu.

5. Căci astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu, fiind supuse soţilor lor,

6. precum Sara, care a ascultat de Avraam şi l-a numit „domn“. Copilele ei aţi devenit voi, când faceţi binele şi nu vă este frică de nici o intimidare.

7. La fel şi voi, soţilor, convieţuiţi cu înţelepciune cu acest vas mai slab, femeia, acordându-le onoare ca unora care vor fi moştenitoare ale harului vieţii împreună cu voi, pentru a nu fi împiedicate rugăciunile voastre.

8. În cele din urmă, toţi să aveţi aceeaşi gândire, să simţiţi unii cu alţii, să aveţi dragoste de fraţi, să fiţi plini de compasiune, să aveţi o gândire smerită,

9. să nu întoarceţi rău pentru rău sau insultă pentru insultă, ci, dimpotrivă, binecuvântaţi, pentru că la aceasta aţi fost chemaţi, să moşteniţi binecuvântarea!

10. „Căci cel ce doreşte să aibă parte de viaţă şi vrea să vadă zile bune să-şi păzească limba de rău şi buzele – de cuvinte înşelătoare!

11. Să renunţe la rău şi să facă binele! Să caute pacea şi s-o urmărească!

12. Căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi, iar urechile Lui iau aminte la rugăciunea lor. Faţa Domnului însă este împotriva celor ce săvârşesc răul!“

13. Şi cine vă va face rău, dacă voi sunteţi plini de râvnă pentru bine?

14. Dar, chiar dacă aţi suferi din cauza dreptăţii, este ferice de voi! „Să nu vă temeţi de ce se tem ei şi nu vă tulburaţi“,

15. ci sfinţiţi-L în inimile voastre pe Cristos ca Domn! Fiţi întotdeauna pregătiţi să răspundeţi oricui vă întreabă despre motivul nădejdii care este în voi,

16. dar cu blândeţe şi cu teamă, având o conştiinţă bună, pentru ca, în ceea ce sunteţi vorbiţi de rău, cei ce vă defăimează să fie făcuţi de ruşine datorită purtării voastre bune în Cristos.

17. Căci este mai bine, dacă aşa cere voia lui Dumnezeu, să suferiţi atunci când faceţi binele, decât atunci când faceţi răul.

18. Căci şi Cristos a suferit o dată pentru totdeauna pentru păcate – El, Cel Drept, pentru cei nedrepţi – ca să vă aducă la Dumnezeu. El a fost dat la moarte în trup, dar a fost făcut viu prin Duhul,

19. în Care, de asemenea, S-a dus şi le-a predicat duhurilor din închisoare,

20. care odinioară nu ascultaseră, atunci când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când era construită arca, în care numai puţini, şi anume opt suflete, au fost salvate prin apă;

21. aceasta este o imagine a botezului, care vă mântuieşte acum – el nu este o îndepărtare a murdăriei de pe trup, ci răspunsul unei conştiinţe bune înaintea lui Dumnezeu – prin învierea lui Isus Cristos,

22. Care este la dreapta lui Dumnezeu şi Căruia, după ce S-a dus la cer, I-au fost supuşi îngerii, autorităţile şi puterile.