1 Petru 2

1. Daţi deci la o parte orice răutate, orice înşelăciune, ipocrizie, gelozie şi orice fel de calomnii!

2. Ca nişte copii nou-născuţi, să doriţi laptele duhovnicesc cel curat, pentru ca prin el să puteţi creşte spre mântuire,

3. dacă aţi gustat într-adevăr că Domnul este bun.

4. Veniţi la El, Piatra vie respinsă de oameni, dar aleasă şi preţioasă înaintea lui Dumnezeu.

5. Iar voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca o casă duhovnicească, pentru a fi o preoţie sfântă, ca să aduceţi jertfe duhovniceşti plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Cristos.

6. Căci în Scriptură este spus: „Iată, pun în Sion o Piatră, o Piatră din capul unghiului, aleasă şi preţioasă! Oricine crede în El nu va fi făcut de ruşine.“

7. Aşadar, pentru voi, cei ce credeţi, El este Cel Preţios, dar pentru cei ce nu cred, „Piatra pe care au respins-o zidarii, a devenit Piatra din capul unghiului!“

8. şi „... o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere.“ Ei se poticnesc pentru că n-au ascultat Cuvântul spre care au fost şi ei destinaţi.

9. Însă voi sunteţi o spiţă aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor care este posesiunea lui Dumnezeu, ca să puteţi proclama faptele măreţe ale Celui Ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.

10. Cândva nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu. Cândva nu primiserăţi îndurare, dar acum aţi primit îndurare.

11. Preaiubiţilor, vă îndemn, ca pe nişte străini şi peregrini, să vă feriţi de poftele carnale, care se luptă împotriva sufletului!

12. Să aveţi o purtare bună printre neamuri, pentru ca, deşi vă vorbesc de rău ca pe nişte răufăcători, totuşi, văzând faptele voastre bune, să-L slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.

13. Fiţi supuşi oricărei autorităţi omeneşti, pentru Domnul, fie împăratului, ca înalt stăpânitor,

14. fie guvernatorilor, ca unii trimişi de el să-i pedepsească pe răufăcători şi să-i laude pe cei ce fac binele.

15. Căci este voia lui Dumnezeu ca, făcând lucruri bune, să reduceţi la tăcere ignoranţa oamenilor proşti.

16. Trăiţi ca nişte oameni liberi, dar fără a folosi libertatea drept acoperământ al răului, ci ca nişte robi ai lui Dumnezeu!

17. Daţi cinste tuturor oamenilor, iubiţi-i pe fraţi, temeţi-vă de Dumnezeu, daţi onoare împăratului!

18. Sclavilor, fiţi supuşi stăpânilor cu toată frica, nu numai celor buni şi blânzi, ci şi celor aspri,

19. pentru că este o virtute dacă, datorită conştiinţei faţă de Dumnezeu, cineva îndură întristarea, suferind pe nedrept.

20. Căci ce onoare este să înduraţi dacă aţi păcătuit şi sunteţi loviţi? Dar dacă înduraţi atunci când aţi făcut binele şi astfel suferiţi, aceasta este o virtute înaintea lui Dumnezeu.

21. Şi la aceasta aţi fost chemaţi, deoarece şi Cristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un exemplu, astfel ca voi să călcaţi pe urmele Lui.

22. „El nu a săvârşit nici un păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit nici o înşelăciune.“

23. Când a fost insultat, n-a insultat înapoi, când a suferit, n-a ameninţat, ci S-a încredinţat Celui Ce judecă drept.

24. El a purtat păcatele noastre în trupul Lui, pe lemn, pentru ca, murind faţă de păcate, să trăim pentru dreptate; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.

25. Căci eraţi ca nişte oi rătăcite, dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Supraveghetorul sufletelor voastre.