1 Imparati 19

Fuga lui Ilie în pustie.

1. Ahab i-a istorisit Izabelei tot ceea ce făcuse Ilie şi cum îi omorâse pe toţi profeţii cu sabia.

2. Izabela a trimis un mesager la Ilie ca să-i spună: „Zeii să se poarte cu mine cu toată asprimea dacă mâine la această oră nu voi face cu viaţa ta ce ai făcut tu cu viaţa fiecăruia dintre ei!“

3. Când a auzit acest lucru, Ilie a fugit îndată ca să-şi scape viaţa. A ajuns la Beer-Şeba, care aparţine de Iuda şi şi-a lăsat slujitorul acolo,

4. iar el s-a dus cale de o zi în pustie. A ajuns la un verigel, s-a aşezat sub el şi s-a rugat să moară: „Destul, Doamne! Ia-mi viaţa acum, căci nu sunt mai bun decât strămoşii mei.“

5. Apoi, s-a întins sub verigel şi a adormit. Deodată un înger l-a trezit şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă!“

6. Uitându-se, a văzut la capul său o turtă coaptă pe nişte pietre încălzite şi un ulcior cu apă. După ce a mâncat şi a băut, s-a culcat din nou.

7. Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a trezit şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă, întrucât călătoria pe care o ai de făcut este prea lungă pentru tine!“

8. El s-a sculat, a mâncat şi a băut; apoi, cu puterea pe care această mâncare i-o dăduse, a mers cale de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până la Horeb, muntele lui Dumnezeu.

Dumnezeu Se arată.

9. A intrat într-o peşteră şi a petrecut noaptea acolo. Şi Domnul i-a vorbit astfel: – Ce faci aici, Ilie?

10. – Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul Oştirilor, a răspuns el, fiindcă israeliţii au călcat legământul Tău, Ţi-au dărâmat altarele şi Ţi-au omorât profeţii cu sabia. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să-mi ia şi mie viaţa.

11. – Ieşi şi stai înaintea Domnului pe munte, i-a spus Domnul, căci Domnul va trece pe acolo! Înaintea Domnului a venit un vânt mare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile, dar Domnul nu era în acest vânt. După acest vânt, a fost un cutremur de pământ, dar Domnul nu era în acest cutremur.

12. După acest cutremur, a venit un foc, dar Domnul nu era în acest foc; iar după acest foc, a venit un murmur suav.

13. Când l-a auzit, Ilie şi-a acoperit faţa cu mantaua, a ieşit şi a stat la intrarea peşterii. Şi o voce i-a vorbit astfel: – Ce faci aici, Ilie?

14. – Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul Oştirilor, a răspuns el, fiindcă israeliţii au călcat legământul Tău, Ţi-au dărâmat altarele şi Ţi-au omorât profeţii cu sabia. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să-mi ia şi mie viaţa.

15. – Întoarce-te pe drumul pe care ai venit, i-a spus Domnul, şi du-te până la pustia Damascului. Când vei ajunge acolo, să-l ungi pe Hazael ca rege peste Aram.

16. Să-l ungi şi pe Iehu, fiul lui Nimşi, ca rege peste Israel, iar pe Elisei, fiul lui Şafat din Abel-Mehola, să-l ungi ca profet în locul tău.

17. Şi se va întâmpla că cel care va scăpa de sabia lui Hazael va fi omorât de Iehu, iar cel care va scăpa de sabia lui Iehu va fi omorât de Elisei.

18. Dar Mi-am păstrat în Israel şapte mii de bărbaţi, pe toţi aceia care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi care nu l-au sărutat.

Elisei, ucenicul lui Ilie.

19. Ilie a plecat de acolo şi l-a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arând cu douăsprezece perechi de boi. El însuşi o mâna pe cea de-a douăsprezecea. Ilie a trecut pe lângă el şi şi-a aruncat mantaua peste acesta.

20. Elisei a lăsat boii şi a fugit după Ilie. – Dă-mi voie să-mi iau rămas bun de la tatăl meu şi de la mama mea, i-a zis Elisei, şi apoi te voi urma! – Bine! Du-te, i-a zis Ilie, dar gândeşte-te la ce ţi-am făcut!

21. Elisei a plecat de lângă el, a luat o pereche de boi şi i-a înjunghiat. Dând foc uneltelor de arat, el a fiert carnea boilor şi le-a dat-o oamenilor s-o mănânce. După aceea l-a urmat pe Ilie şi i-a slujit.