1 Cronici 29

Dările bogate pentru zidirea Templului.

1. Apoi regele David a zis întregii adunări: „Fiul meu Solomon, singurul pe care l-a ales Dumnezeu, este tânăr şi plăpând, iar lucrarea este atât de mare, căci Templul nu este pentru un om, ci pentru Însuşi Domnul Dumnezeu.

2. Am pregătit din răsputeri pentru Casa lui Dumnezeu aur pentru ce este din aur, argint pentru ce este din argint, bronz pentru ce este din bronz, fier pentru ce este din fier, lemn pentru ce este din lemn, pietre de onix de fixat pe monturi, pietre de antimoniu, tot felul de pietre preţioase, pietre de diferite culori, precum şi pietre de alabastru din belşug.

3. De asemenea, în râvna mea pentru Casa lui Dumnezeu, pe lângă toate pregătirile pe care le-am făcut pentru Sfântul Lăcaş, ofer pentru Casa Dumnezeului meu bogăţiile mele în aur şi argint

4. – trei mii de talanţi de aur, aur de Ofir, şi şapte mii de talanţi de argint pur – pentru poleirea pereţilor clădirilor

5. şi pentru întreaga lucrare pe care o vor face meşteşugarii; ofer aur pentru lucrările din aur şi argint pentru lucrările din argint. Aşadar, cine îşi mai aduce contribuţia, dedicându-se astăzi Domnului?“

6. Căpeteniile familiilor, căpeteniile seminţiilor lui Israel, căpeteniile peste mii şi peste sute şi căpeteniile responsabile cu lucrarea regelui şi-au adus contribuţia.

7. Ei au dat pentru lucrarea de la Casa lui Dumnezeu: cinci mii de talanţi de aur şi zece mii de darici de aur, zece mii de talanţi de argint, optsprezece mii de talanţi de bronz şi o sută de mii de talanţi de fier.

8. Cine a avut pietre preţioase le-a dăruit pentru vistieria Casei Domnului, de care avea grijă gherşonitul Iehiel.

9. Poporul s-a bucurat de darurile pe care le-a făcut, căci le-a dăruit Domnului din toată inima; de asemenea, şi regele David s-a bucurat nespus de mult.

Rugăciunea lui David.

10. David a binecuvântat pe Domnul înaintea întregii adunări, zicând astfel: „Binecuvântat să fii Tu, Doamne, Dumnezeul lui Israel, Părintele nostru, pentru veci de veci!

11. Ale Tale sunt, Doamne, măreţia, puterea, gloria, biruinţa şi maiestatea, atât în ceruri, cât şi pe pământ! A Ta, Doamne, este stăpânirea şi Tu Te înalţi ca suveran peste toate!

12. Bogăţia şi slava vin dinaintea Ta. Tu stăpâneşti peste toate. În mâna Ta este puterea şi tăria; mâna Ta poate să înalţe şi să întărească pe oricine.

13. Acum, Dumnezeul nostru, noi Îţi aducem mulţumiri şi lăudăm slăvitul Tău Nume.

14. Căci ce sunt eu şi ce este poporul meu, ca să putem fi în stare să-Ţi oferim aceste daruri? De la Tine le avem pe toate şi ceea ce Ţi-am oferit a fost primit din mâna Ta.

15. Înaintea Ta noi suntem doar nişte străini şi peregrini, la fel ca şi strămoşii noştri. Zilele noastre pe pământ sunt ca o umbră, fără nădejde.

16. Doamne, Dumnezeul nostru, tot acest belşug pe care l-am strâns ca să zidim o Casă Numelui Tău cel sfânt, vine din mâna Ta şi totul Îţi aparţine Ţie.

17. Dumnezeul meu, ştiu că Tu cercetezi inima, iar curăţia Îţi este plăcută. Eu am dăruit toate acestea în curăţie de inimă şi am privit cu bucurie la poporul Tău, care se află aici, aducându-Ţi darurile lui.

18. Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel, strămoşii noştri, păstrează această dorinţă în inima poporului Tău pe vecie şi ţine-le inima aproape de Tine!

19. Iar fiului meu Solomon, dă-i o inimă dedicată întru totul, ca să păzească poruncile Tale, mărturiile Tale şi rânduielile Tale, să le împlinească pe toate şi să zidească Templul pentru care am făcut pregătiri.“

Ungerea lui Solomon.

20. Apoi David i-a zis întregii adunări: „Binecuvântaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru!“ Şi toată adunarea a binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor; ei s-au închinat cu toţii, plecându-se înaintea Domnului şi a regelui.

21. În ziua următoare au adus jertfe Domnului şi au oferit ca arderi de tot Domnului o mie de boi, o mie de berbeci şi o mie de miei, împreună cu jertfe de băutură şi o mulţime de alte jertfe aduse din partea întregului Israel.

22. În ziua aceea au mâncat şi au băut în prezenţa Domnului cu mare bucurie, l-au făcut rege a doua oară pe Solomon, fiul lui David, şi l-au uns drept conducător al Domnului, iar pe Ţadok – ca preot.

23. Solomon s-a aşezat pe tronul Domnului, ca să domnească în locul lui David, tatăl său; el a avut izbândă şi întregul Israel a ascultat de el.

24. Toate căpeteniile, vitejii şi toţi fiii regelui David, s-au supus regelui Solomon.

25. Domnul l-a înălţat pe Solomon înaintea întregului Israel şi i-a făcut parte de o domnie mai strălucită decât a oricărui alt rege al lui Israel care a fost înainte de el.

Moartea lui David.

26. David, fiul lui Işai, a domnit peste întregul Israel.

27. El a domnit peste Israel timp de patruzeci de ani: la Hebron a domnit timp de şapte ani, iar la Ierusalim a domnit timp de treizeci şi trei de ani.

28. David a murit la o vârstă înaintată, sătul de zile, de bogăţie şi de slavă. În locul lui a domnit fiul său Solomon.

29. Faptele regelui David, cele dintâi şi cele de pe urmă, sunt scrise în „Cronicile văzătorului Samuel“, în „Cronicile profetului Natan“ şi în „Cronicile văzătorului Gad“,

30. împreună cu toată domnia şi puterea lui şi cu evenimentele care au avut loc în viaţa lui, în Israel şi în toate regatele celorlalte ţări.