1 Cronici 17

David vrea să zidească templul.

1. După ce David s-a stabilit în palatul lui, i-a zis profetului Natan: – Priveşte! Eu locuiesc într-un palat din cedru, în timp ce Chivotul Legământului cu Domnul se află sub nişte pânze.

2. – Fă tot ceea ce ai pe inimă, căci Dumnezeu este cu tine! i-a răspuns Natan lui David.

3. În noaptea aceea însă Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Natan şi i-a zis:

4. „Du-te şi spune-i robului Meu David, astfel: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu tu Îmi vei zidi o casă de locuit.

5. Eu nu am locuit într-o casă din ziua în care l-am ridicat pe Israel şi până astăzi, ci am călătorit din cort în cort şi dintr-o locuinţă într-alta.

6. Pretutindeni pe unde am călătorit împreună cu întregul Israel, oare am cerut vreunuia dintre judecătorii lui Israel, cărora le-am poruncit să păstorească poporul Meu, să-Mi zidească o casă din cedru?’»

7. Prin urmare, să-i spui robului Meu David, astfel: «Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: ‘Eu te-am luat de la stână, de la păstoritul oilor, ca să fii conducătorul poporului Meu, Israel.

8. Am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit dinaintea ta pe toţi duşmanii tăi şi ţi-am făcut un nume ca numele celor mari de pe pământ.

9. Am păstrat un loc pentru poporul Meu Israel şi l-am sădit acolo ca să locuiască singur, fără să mai fie tulburat şi fără ca cei nedrepţi să-l mai poată istovi, aşa cum făcuseră mai înainte,

10. încă din zilele în care rânduisem judecători peste poporul Meu, Israel. Şi ţie ţi-i voi supune pe toţi duşmanii tăi. Acum îţi vestesc că Domnul îţi va zidi o casă.

11. Când ţi se vor împlini zilele şi vei merge la un loc cu strămoşii tăi, îl voi ridica pe urmaşul tău, care va fi dintre fiii tăi, şi-i voi întări domnia.

12. El Îmi va zidi o casă, şi Eu îi voi întări tronul pe vecie.

13. Eu voi fi Tatăl lui, iar el va fi fiul Meu. Şi nu voi îndepărta îndurarea Mea de la el, aşa cum am îndepărtat-o de la cel ce a fost înaintea ta.

14. Îl voi aşeza în casa Mea şi în regatul Meu pe vecie, iar tronul lui va fi întărit pe vecie.’»“

Rugăciunea lui David.

15. Natan l-a înştiinţat pe David întocmai despre toate aceste cuvinte, despre toată această vedenie.

16. Regele David a venit şi s-a înfăţişat înaintea Domnului, spunând: „Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule, şi cine este casa mea, de m-ai adus până aici?

17. Şi ca şi cum ar fi prea puţin pentru Tine, Dumnezeule, ai vorbit pe deasupra şi despre viitorul casei robului Tău, privindu-mă ca pe un om de rang înalt, Doamne Dumnezeule!

18. Ce ar putea să-Ţi mai răspundă David la toată cinstea arătată robului Tău? Tu îl cunoşti pe robul Tău!

19. Doamne, de dragul robului Tău şi datorită inimii Tale, ai făcut Tu toate aceste lucrări măreţe şi ai descoperit toate aceste lucruri mari.

20. Doamne, după câte am auzit cu urechile noastre, nu este nimeni ca Tine şi nu există alt Dumnezeu în afară de Tine.

21. Şi cine este ca poporul Tău, ca Israel, singurul neam de pe pământ pe care a venit Dumnezeu să îl răscumpere pentru Sine, ca să fie poporul cu care să-Şi facă un nume? Tu ai făcut lucrări măreţe şi înfricoşătoare, izgonind neamuri dinaintea poporului Tău, pe care Ţi l-ai răscumpărat din Egipt.

22. Ai hotărât ca poporul Tău, Israel, să fie poporul Tău pe vecie, iar Tu, Doamne, să le fii Dumnezeu.

23. Şi acum, Doamne, fie ca promisiunea pe care ai făcut-o cu privire la robul Tău şi la casa lui să rămână pe vecie şi fă precum ai zis.

24. Fie întărit şi preamărit Numele Tău! În veci să se spună că Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel, este Dumnezeu pentru Israel, iar casa robului Tău David să dăinuiască înaintea Ta.

25. Tu, Dumnezeul meu, ai descoperit robului Tău că îi vei zidi o casă. De aceea a avut îndrăzneală robul Tău să Ţi se roage.

26. Aşadar, Doamne, Tu, Cel Care eşti Dumnezeu, ai promis robului Tău aceste lucruri bune.

27. Binevoieşte deci să binecuvântezi casa robului Tău, ca să dăinuiască veşnic înaintea Ta. Căci ceea ce Tu, Doamne, ai binecuvântat va rămâne binecuvântat pe vecie.“