1 Corinteni 14

Darul limbilor şi al prorociei.

1. Urmăriţi dragostea şi fiţi plini de râvnă după darurile duhovniceşti, în special după darul profeţiei.

2. Căci cel ce vorbeşte într-o limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, întrucât nimeni nu-l înţelege, iar în Duhul spune taine.

3. Dar cel ce profeţeşte le vorbeşte oamenilor, pentru zidire, încurajare şi mângâiere.

4. Cel ce vorbeşte într-o limbă se zideşte pe sine, dar cel ce profeţeşte zideşte biserica.

5. Eu vreau ca toţi să vorbiţi în limbi, şi încă şi mai mult – să profeţiţi. Cel ce profeţeşte este mai mare decât cel ce vorbeşte în limbi, afară numai dacă nu este cineva să traducă, pentru ca biserica să poată fi zidită.

6. Acum, fraţilor, dacă eu vin la voi, vorbind în limbi, cu ce vă voi ajuta, dacă nu vă aduc o descoperire sau o cunoaştere sau o profeţie, sau o învăţătură?

7. La fel este şi cu instrumentele fără viaţă, fie un fluier, fie o harfă: dacă notele nu se disting clar, cum va şti cineva ce se cântă la fluier sau la harfă?

8. Dacă trâmbiţa dă un sunet neclar, cine va fi gata pentru bătălie?

9. Aşa este şi cu voi: dacă nu spuneţi cuvinte care să fie înţelese în limba voastră, cum va înţelege cineva ce spuneţi? Veţi vorbi în vânt!

10. Fără îndoială, există în lume tot felul de limbi diferite şi nici una nu este fără sens.

11. Aşadar, dacă eu nu înţeleg ceea ce se spune, eu voi fi un barbar pentru cel care vorbeşte, iar cel care vorbeşte va fi un barbar pentru mine.

12. La fel şi cu voi: întrucât sunteţi plini de râvnă pentru daruri duhovniceşti, căutaţi să le manifestaţi pe deplin, pentru zidirea bisericii.

13. De aceea, cel care vorbeşte într-o limbă să se roage şi pentru puterea de a o traduce.

14. Căci, dacă mă rog într-o limbă, duhul meu se roagă, însă mintea mea este neroditoare.

15. Aşadar, ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea, voi cânta laude cu duhul, dar voi cânta laude şi cu mintea.

16. Când tu mulţumeşti doar cu duhul, cum poate cineva, care nu înţelege, să ia parte la întâlnire şi să spună „Amin!“ la mulţumirea ta, dacă el nu ştie ce spui?

17. Tu poţi mulţumi bine, însă celălalt nu este zidit.

18. Eu Îi mulţumesc lui Dumnezeu că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi,

19. dar în biserică vreau mai degrabă să spun cinci cuvinte cu mintea mea, pentru a-i învăţa pe alţii, decât zece mii de cuvinte într-o altă limbă.

20. Fraţilor, nu fiţi copii în gândire, ci fiţi copii în ce priveşte răul, iar în gândire fiţi maturi.

21. În Lege este scris: „Într-o altă limbă şi prin buze străine voi vorbi acestui popor, dar nici atunci nu Mă vor asculta, zice Domnul.“

22. Astfel, limbile sunt un semn nu pentru credincioşi, ci pentru necredincioşi, în timp ce profeţia nu este un semn pentru necredincioşi, ci pentru credincioşi.

23. De aceea, dacă se adună întreaga biserică şi toţi vorbesc în limbi şi intră cineva care nu înţelege sau intră nişte necredinicioşi, oare nu vor spune ei că v-aţi ieşit din minţi?

24. Dar dacă toţi profeţiţi şi intră un necredincios sau cineva care nu înţelege, va fi mustrat de toţi, va fi judecat de toţi,

25. vor fi descoperite gândurile secrete ale inimii lui şi astfel va cădea la pământ şi I se va închina lui Dumnezeu, spunând: „Într-adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru!“

26. Deci, ce ar trebui făcut, fraţilor? Când vă adunaţi, fiecare are un psalm, un cuvânt de învăţătură, o descoperire, o limbă, o interpretare. Toate să fie făcute pentru zidire.

27. Dacă cineva vorbeşte într-o limbă, să fie doi sau cel mult trei, să fie unul după altul, iar unul să traducă.

28. Dacă însă nu este nimeni care să traducă, atunci să nu vorbească în biserică, ci să-şi vorbească lui însuşi şi lui Dumnezeu.

29. Să vorbească doi sau trei profeţi, iar alţii să judece cu atenţie ce este spus.

30. Dacă însă altuia, care stă jos, i se dă o descoperire, primul să tacă.

31. Toţi dintre voi pot profeţi pe rând, pentru ca toţi să înveţe şi toţi să fie încurajaţi.

32. Duhurile profeţilor le sunt supuse profeţilor,

33. pentru că Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii. La fel ca în toate bisericile sfinţilor,

34. femeile să tacă în biserici, pentru că nu le este permis să vorbească, ci să fie supuse, aşa cum spune şi Legea.

35. Dacă vor să afle ceva, să-şi întrebe soţii acasă, pentru că este ruşinos pentru o femeie să vorbească în biserică.

36. Sau oare Cuvântul lui Dumnezeu a început cu voi? Sau voi sunteţi singurii pe care i-a atins?

37. Dacă cineva crede că este profet sau este înzestrat duhovniceşte, trebuie să-şi dea seama că ceea ce vă scriu este o poruncă a Domnului.

38. Dacă însă cineva nu recunoaşte aceasta, nici el nu va fi recunoscut.

39. Astfel, fraţii mei, fiţi plini de râvnă pentru a profeţi şi nu interziceţi vorbirea în limbi.

40. Totul trebuie să fie făcut aşa cum se cuvine şi în ordine.