Romani 8

Creştinul trăieşte după Duh.

1. Aşadar, acum nu este condamnare pentru cei în Cristos Isus, care umblă nu conform cărnii, ci conform Duhului.

2. Fiindcă legea Duhului vieţii în Cristos Isus m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii.

3. Fiindcă ce nu putea face legea, întrucât era slabă prin carne, Dumnezeu, trimiţând pe propriul său Fiu în asemănarea cărnii păcătoase şi pentru păcat, a condamnat păcatul în carne;

4. Pentru ca dreptatea legii să fie împlinită în noi, care umblăm nu conform cărnii, ci conform Duhului.

5. Fiindcă toţi cei ce sunt conform cărnii gândesc lucrurile cărnii; dar cei conform Duhului gândesc lucrurile Duhului.

6. Fiindcă a gândi carnal este moarte; dar a gândi spiritual, viaţă şi pace.

7. Pentru că mintea carnală este duşmănie împotriva lui Dumnezeu; fiindcă nu este supusă legii lui Dumnezeu şi nici nu poate fi.

8. Şi cei ce sunt în carne nu pot plăcea lui Dumnezeu.

9. Dar voi nu sunteţi în carne, ci în Duhul, dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, acesta nu este al lui.

10. Şi dacă Cristos este în voi, trupul este mort din cauza păcatului; dar Duhul este viaţă din cauza dreptăţii.

11. Dar dacă Duhul celui ce l-a înviat pe Isus dintre morţi locuieşte în voi, cel ce l-a înviat pe Cristos dintre morţi, de asemenea, va da viaţă trupurilor voastre muritoare prin Duhul său care locuieşte în voi.

Creştinul trăieşte în aşteptarea mântuirii.

12. Aşadar fraţilor suntem datori, nu cărnii, pentru a trăi conform cărnii.

13. Căci dacă trăiţi conform cărnii, veţi muri; dar dacă voi prin Duhul ucideţi faptele trupului, veţi trăi.

14. Fiindcă toţi câţi sunt conduşi de Duhul lui Dumnezeu, aceştia sunt fiii lui Dumnezeu.

15. Fiindcă nu aţi primit duhul robiei din nou spre frică; ci aţi primit Duhul adopţiei fiilor, prin care strigăm: Abba, Tată!

16. Duhul însuşi aduce mărturie cu duhul nostru că suntem copiii lui Dumnezeu;

17. Şi dacă suntem copii, atunci şi moştenitori; moştenitori ai lui Dumnezeu şi comoştenitori cu Cristos; dacă într-adevăr suferim împreună cu el, ca să şi fim glorificaţi împreună;

18. Întrucât socotesc că suferinţele din acest timp nu sunt demne de a fi comparate cu gloria care va fi revelată în noi.

19. Fiindcă arzătoarea anticipare a creaturii aşteaptă revelarea fiilor lui Dumnezeu.

20. Căci creatura a fost supusă deşertăciunii nu de voie, ci din cauza celui ce a supus-o în speranţă,

21. Deoarece creatura însăşi de asemenea va fi eliberată din robia putrezirii în glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu.

22. Deoarece ştim că toată creaţia împreună geme şi împreună suferă durerile naşterii până acum.

23. Şi nu numai ei, dar şi noi înşine, care avem primele roade ale Duhului, chiar noi gemem în noi înşine aşteptând adopţia fiilor, adică răscumpărarea trupului nostru.

24. Fiindcă suntem salvaţi prin speranţă; dar speranţa văzută nu este speranţă; căci de ce ar mai spera cineva pentru ceea ce se poate vedea?

25. Dar dacă sperăm pentru ceea ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.

26. Tot astfel Duhul de asemenea ajută infirmităţilor noastre; fiindcă nu ştim pentru ce să ne rugăm cum ar trebui; dar Duhul însuşi mijloceşte pentru noi cu gemete de nespus.

27. Şi cel care cercetează inimile ştie care este mintea Duhului, pentru că mijloceşte pentru sfinţi conform voii lui Dumnezeu.

Pe creştin nimic nu-l poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu.

28. Şi ştim că toate lucrează împreună pentru binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, celor chemaţi conform scopului său.

29. Pentru că pe aceia pe care i-a cunoscut dinainte, i-a şi predestinat să fie făcuţi conform chipului Fiului său, ca el să fie întâiul născut între mulţi fraţi.

30. Mai mult, pe cei care i-a predestinat, pe aceia i-a şi chemat; şi pe care i-a chemat, i-a şi declarat drepţi; şi pe care i-a declarat drepţi, i-a şi glorificat.

31. Ce vom spune atunci faţă de acestea? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine poate fi împotriva noastră?

32. El care nu a cruţat pe propriul său Fiu, ci l-a predat pentru noi toţi, cum nu ne va dărui de asemenea toate lucrurile cu el?

33. Cine va pune ceva în socoteală aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care declară drept.

34. Cine este cel ce condamnă? Cristos este cel ce a murit; da, mai mult, a şi fost înviat, cel ce şi este la dreapta lui Dumnezeu, care de asemenea mijloceşte pentru noi.

35. Cine ne va separa de dragostea lui Cristos? Necaz, sau strâmtorare, sau persecuţie, sau foamete, sau goliciune, sau pericol, sau sabie?

36. Aşa cum este scris: Datorită ţie suntem ucişi cât este ziua de lungă; suntem socotiţi ca oi pentru măcel.

37. Nu, în toate acestea suntem mai mult decât cuceritori prin cel ce ne-a iubit.

38. Fiindcă sunt convins că nici moarte, nici viaţă, nici îngeri, nici principate, nici puteri, nici cele prezente, nici cele viitoare,

39. Nici înălţime, nici adâncime, nicio altă creatură, nu va fi în stare să ne separe de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus Domnul nostru.