Romani 7

Creştinul izbăvit de Lege.

1. Nu ştiţi, fraţilor, (fiindcă vorbesc celor ce cunosc legea) că legea are domnie asupra omului cât timp trăieşte?

2. Fiindcă femeia care are soţ este legată de soţ prin lege cât timp trăieşte el; dar dacă soţul moare, este dezlegată de legea soţului.

3. Aşadar, dacă în timp ce soţul trăieşte, ea se căsătoreşte cu alt bărbat, va fi numită adulteră; dar dacă soţul ei moare, este liberă de acea lege; aşa că nu este adulteră, deşi este căsătorită cu alt bărbat.

4. De aceea, fraţii mei, şi voi aţi devenit morţi faţă de lege prin trupul lui Cristos; ca voi să fiţi căsătoriţi cu altul, tocmai cu cel înviat dintre morţi, ca să aducem rod pentru Dumnezeu.

5. Fiindcă pe când eram în carne, pasiunile păcatelor, care erau prin lege, lucrau în membrele noastre, să aducă rod pentru moarte.

6. Dar acum, suntem dezlegaţi de lege, fiind moartă legea în care eram ţinuţi; ca să servim în înnoirea duhului şi nu în vechimea literei.

Legea dă cunoştinţa păcatului.

7. Ce vom spune atunci? Este legea păcat? Nicidecum. Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin lege; fiindcă nu aş fi cunoscut pofta, dacă legea nu ar fi spus: Să nu pofteşti.

8. Dar păcatul, prinzând ocazie prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte; fiindcă fără lege păcatul era mort.

9. Iar eu odinioară eram viu fără lege; dar când a venit porunca, păcatul a trăit din nou iar eu am murit.

10. Şi porunca, cea pentru viaţă, eu am aflat-o ca fiind pentru moarte.

11. Fiindcă păcatul, prinzând ocazie prin poruncă, m-a înşelat şi prin ea m-a ucis.

12. De aceea legea este sfântă, şi porunca sfântă şi dreaptă şi bună.

13. Atunci ce este bun s-a făcut moarte pentru mine? Nicidecum. Dar păcatul, ca să pară păcat, lucrează moarte în mine prin ce este bun; ca păcatul prin poruncă să devină peste măsură de păcătos.

Lupta firii pământeşti împotriva duhului.

14. Deoarece ştim că legea este spirituală; dar eu sunt carnal, vândut sub păcat.

15. Fiindcă ce lucrez nu încuviinţez; fiindcă ce doresc aceea nu fac; dar ce urăsc aceea fac.

16. Atunci, dacă fac ce nu voiesc, încuviinţez legea că este bună.

17. Aşadar acum nu mai sunt eu cel ce lucrează aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.

18. Deoarece ştiu că în mine (adică în carnea mea) nu locuieşte nimic bun; fiindcă a voi îmi este la îndemână, dar cum să lucrez ce este bine, nu găsesc.

19. Fiindcă binele, pe care îl voiesc, nu îl fac; ci răul, pe care nu îl voiesc, acela îl fac.

20. Acum dacă fac ce nu voiesc, nu mai sunt eu cel ce lucrează aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.

21. Găsesc atunci o lege că, în timp ce voiesc să fac binele, răul îmi este la îndemână.

22. Fiindcă după omul dinăuntru mă desfăt în legea lui Dumnezeu;

23. Dar văd o altă lege în membrele mele, războindu-se împotriva legii minţii mele şi înrobindu-mă legii păcatului care este în membrele mele.

24. O, ce om nenorocit sunt eu. Cine mă va elibera din trupul acestei morţi?

25. Mulţumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos Domnul nostru. Aşadar, cu mintea, eu însumi servesc legii lui Dumnezeu; dar cu carnea, legii păcatului.