Psalmii 141

Un psalm al lui David.

1. DOAMNE, strig către tine, grăbeşte-te înspre mine; deschide urechea la vocea mea, când strig către tine.

2. Să se îndrepte rugăciunea mea înaintea ta ca tămâia; şi înălţarea mâinilor mele ca sacrificiul de seară.

3. Pune o gardă, DOAMNE, înaintea gurii mele; păzeşte uşa buzelor mele.

4. Nu înclina inima mea la niciun lucru rău, pentru a face fapte stricate cu oameni care lucrează nelegiuire, şi nu mă lăsa să mănânc din lucrurile lor plăcute.

5. Să mă lovească cel drept, va fi bunătate; şi să mă mustre, va fi untdelemn ales, care nu îmi va sparge capul; căci rugăciunea mea de asemenea va fi continuă în nenorocirile lor.

6. Când judecătorii lor vor fi doborâţi în locuri stâncoase, vor auzi cuvintele mele, căci ele sunt dulci.

7. Oasele noastre sunt împrăştiate la gura mormântului, ca şi când cineva taie şi despică lemne pe pământ.

8. Dar ochii mei sunt spre tine, DUMNEZEULE, Doamne; în tine este încrederea mea; nu lăsa sufletul meu pustiit.

9. Păzeşte-mă de capcanele pe care le-au pus pentru mine şi de cursele lucrătorilor nelegiuirii.

10. Să cadă cei stricaţi în propriile lor plase, în timp ce eu deodată scap.