Psalmii 102

O rugăciune a unui nenorocit,

1. Ascultă-mi rugăciunea, DOAMNE, şi să ajungă strigătul meu până la tine.

2. Nu îţi ascunde faţa de la mine în ziua tulburării; apleacă-ţi urechea spre mine, în ziua când chem, răspunde-mi repede.

3. Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul şi oasele mele sunt arse ca un tăciune.

4. Inima mea este lovită şi uscată precum iarba, încât uit să îmi mănânc pâinea.

5. Din cauza vocii geamătului meu oasele mi se lipesc de pielea mea.

6. Sunt ca un pelican în pustie, sunt ca o bufniţă a deşertului.

7. Veghez şi sunt ca o vrabie singură pe acoperişul casei.

8. Duşmanii mei mă ocărăsc toată ziua; şi cei furioşi pe mine jură împotriva mea.

9. Căci am mâncat cenuşa ca pâinea şi mi-am amestecat băutura cu plâns,

10. Din cauza indignării tale şi a furiei tale, căci tu m-ai ridicat şi m-ai aruncat jos.

11. Zilele mele sunt ca o umbră care se lungeşte; şi eu sunt uscat precum iarba.

12. Dar tu, DOAMNE, vei dăinui pentru totdeauna; şi amintirea ta din generaţie în generaţie.

13. Tu te vei ridica şi vei avea milă de Sion, căci a venit timpul să îi arăţi favoare, da, timpul rânduit a venit.

14. Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale şi arată favoare ţărânii lui.

15. Astfel păgânii se vor teme de numele DOMNULUI şi toţi împăraţii pământului de gloria ta.

16. Când va zidi DOMNUL Sionul, el se va arăta în gloria sa.

17. Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiţi şi nu va dispreţui rugăciunea lor.

18. Aceasta se va scrie pentru generaţia ce vine, şi poporul care va fi creat va lăuda pe DOMNUL.

19. Pentru că a privit în jos din înaltul sanctuarului său; din cer a privit DOMNUL pământul,

20. Pentru a asculta geamătul prizonierului, pentru a dezlega pe cei ce sunt rânduiţi la moarte.

21. Pentru a vesti numele DOMNULUI în Sion şi lauda lui în Ierusalim,

22. Când popoarele şi împărăţiile se vor aduna, pentru a servi DOMNULUI.

23. El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.

24. Am spus: Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele; anii tăi sunt din generaţie în generaţie.

25. Din vechime tu ai pus temelia pământului, şi cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.

26. Ele vor pieri, dar tu vei dăinui, da, toate se vor învechi precum o haină; ca pe un veşmânt le vei schimba şi vor fi schimbate;

27. Dar tu eşti acelaşi şi anii tăi nu vor avea sfârşit.

28. Copiii servitorilor tăi vor dăinui, şi sămânţa lor va fi întemeiată, înaintea ta.