Numeri 11
Focul Domnului.
1. Şi când poporul s-a plâns, aceasta nu a plăcut DOMNULUI, şi DOMNUL a auzit şi mânia lui s-a aprins; şi focul DOMNULUI a ars printre ei şi a mistuit pe cei din cele mai îndepărtate părţi ale taberei.
2. Şi poporul a strigat spre Moise, şi când Moise s-a rugat DOMNULUI, focul a fost stins.
3. Şi a pus locului aceluia numele Tabeera, deoarece focul DOMNULUI a ars printre ei.
Prepeliţele.
4. Şi mulţimea amestecată, ce era printre ei, a căzut în lăcomie; şi copiii lui Israel de asemenea au plâns din nou şi au spus: Cine ne va da carne să mâncăm?
5. Ne amintim de peştii, pe care i-am mâncam în Egipt pe gratis; de castraveţi şi de pepeni şi de praji şi de ceapă şi de usturoi,
6. Dar acum sufletul nostru este uscat, nu este nimic înaintea ochilor noştri, în afară de această mană.
7. Şi mana era asemenea seminţei de coriandru şi culoarea ei asemenea culorii de bedelium.
8. Şi poporul a mers încoace şi încolo şi au strâns-o şi au măcinat-o în mori, sau au bătut-o într-o piuă şi au copt-o în tăvi şi au făcut turte din ea şi gustul ei era ca gustul untdelemnului proaspăt.
9. Şi când roua a căzut peste tabără în timpul nopţii, mana a căzut peste ea.
10. Atunci Moise a auzit poporul plângând prin toate familiile lor, fiecare bărbat în uşa cortului său, şi mânia DOMNULUI s-a aprins foarte tare; Moise de asemenea a fost nemulţumit.
11. Şi Moise a spus DOMNULUI: Pentru ce ai chinuit pe servitorul tău? Şi pentru ce nu am găsit favoare înaintea ochilor tăi, de aşezi povara acestui întreg popor asupra mea?
12. Am conceput eu pe tot poporul acesta? I-am născut eu, ca să îmi spui: Poartă-i la sânul tău, precum un tată grijuliu poartă sugarul, până la ţara pe care ai jurat-o taţilor lor?
13. De unde să am eu carne să dau la tot acest popor? Căci ei plâng către mine, spunând: Dă-ne carne să mâncăm.
14. Nu sunt în stare să port tot acest popor singur, căci este prea greu pentru mine.
15. Şi dacă te porţi astfel cu mine, ucide-mă, te rog, ucide-mă, dacă am găsit favoare înaintea ochilor tăi; şi nu mă lăsa să văd nenorocirea mea.
16. Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Adună-mi şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii lui Israel, pe care îi cunoşti că sunt bătrânii poporului şi ofiţeri peste ei; şi adu-i la tabernacolul întâlnirii, ca să stea în picioare acolo cu tine.
17. Şi eu voi coborî şi voi vorbi cu tine acolo; şi voi lua din duhul care este peste tine şi îl voi pune peste ei; şi ei vor purta povara poporului cu tine, ca să nu o mai porţi de unul singur.
18. Şi spune poporului: Sfinţiţi-vă pentru mâine şi carne veţi mânca, pentru că aţi plâns în urechile DOMNULUI, spunând: Cine ne va da carne să mâncăm? Fiindcă era bine de noi în Egipt, de aceea DOMNUL vă va da carne şi o veţi mânca.
19. Nu veţi mânca o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile;
20. Ci chiar o lună întreagă, până vă va ieşi afară pe nări şi vă va fi dezgustătoare; deoarece aţi dispreţuit pe DOMNUL care este între voi şi aţi plâns înaintea lui, spunând: De ce am ieşit afară din Egipt?
21. Şi Moise a spus: Poporul, printre care eu sunt, sunt şase sute de mii de pedeştri; şi tu ai spus: Eu le voi da carne, ca ei să mănânce o lună întreagă.
22. Să fie turmele şi cirezile ucise pentru ei, ca să îi îndestuleze? Sau vor fi toţi peştii mării adunaţi pentru ei, pentru a-i îndestula?
23. Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: S-a scurtat mâna DOMNULUI? Vei vedea acum dacă ţi se va întâmpla sau nu cuvântul meu.
24. Şi Moise a ieşit şi a spus poporului cuvintele DOMNULUI şi a adunat pe cei şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii poporului şi i-a pus să stea de jur împrejurul tabernacolului.
25. Şi DOMNUL a coborât într-un nor şi i-a vorbit şi a luat din duhul care era peste el şi l-a dat celor şaptezeci de bătrâni şi s-a întâmplat, când duhul s-a aşezat peste ei, că au profeţit şi nu au încetat.
26. Dar acolo au rămas doi dintre bărbaţi în tabără, numele unuia era Eldad şi numele celuilalt Medad, şi duhul s-a aşezat peste ei; şi ei au fost dintre cei ce erau scrişi, dar nu au ieşit la tabernacol şi au profeţit în tabără.
27. Şi a alergat un tânăr şi i-a spus lui Moise zicând: Eldad şi Medad profeţesc în tabără.
28. Şi Iosua, fiul lui Nun, servitorul lui Moise, unul dintre tinerii săi, a răspuns şi a zis: Moise, domnul meu, opreşte-i.
29. Şi el i-a spus: Eşti invidios pentru mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul DOMNULUI să fie profeţi şi ca DOMNUL să pună duhul său peste ei!
30. Şi Moise s-a întors în tabără, el şi bătrânii lui Israel.
31. Şi a ieşit un vânt de la DOMNUL şi a adus prepeliţe de la mare şi le-a lăsat să cadă lângă tabără, cât ar fi o zi de călătorie pe partea aceasta şi cât ar fi o zi de călătorie pe partea cealaltă, de jur împrejurul taberei, şi cât ar fi doi coţi în înălţime peste faţa pământului.
32. Şi poporul a stat în picioare toată ziua aceea şi toată noaptea şi toată ziua următoare şi au adunat prepeliţele, cel ce a adunat mai puţin a adunat zece omeri; şi le-au întins de jur împrejurul taberei.
33. Şi în timp ce carnea era încă între dinţii lor, înainte să fie mestecată, mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva poporului şi DOMNUL a lovit poporul cu o plagă foarte mare.
34. Şi el a chemat numele acelui loc Chibrot-Hataava, deoarece acolo au îngropat poporul care a lăcomit.
35. Şi poporul a călătorit de la Chibrot-Hataava la Haţerot; şi au rămas la Haţerot.