Neemia 9

Postul şi mărturisirea păcatelor.

1. Şi în ziua a douăzeci şi patra a acestei luni copiii lui Israel s-au adunat cu postire şi cu pânze de sac şi cu ţărână asupra lor.

2. Şi sămânţa lui Israel s-a separat de toţi străinii şi au stat în picioare şi au mărturisit păcatele lor şi nelegiuirile taţilor lor.

3. Şi s-au ridicat pe locul lor şi au citit în cartea legii DOMNULUI Dumnezeului lor, o a patra parte din zi; şi o altă a patra parte au mărturisit şi s-au închinat DOMNULUI Dumnezeului lor.

4. Atunci au stat în picioare pe trepte, dintre leviţi: Ieşua şi Bani, Cadmiel, Şebania, Buni, Şerebia, Bani şi Chenani şi au strigat cu o voce tare către DOMNUL Dumnezeul lor.

5. Atunci leviţii Ieşua şi Cadmiel, Bani, Haşabnia, Şerebia, Hodiia, Şebania şi Petahia au spus: Ridicaţi-vă în picioare şi binecuvântaţi pe DOMNUL Dumnezeul vostru pentru totdeauna şi întotdeauna; şi binecuvântat să fie numele tău glorios, care este înălţat mai presus de orice binecuvântare şi laudă.

6. Tu, chiar tu, eşti singur DOMN; tu ai făcut cerul, cerul cerurilor, cu toată oştirea lor, pământul şi toate lucrurile care sunt pe el, mările şi tot ce este în ele şi tu le păstrezi pe toate; şi oştirea cerului ţi se închină ţie.

7. Tu eşti DOMNUL Dumnezeu, care l-ai ales pe Avram şi l-ai scos din Urul caldeilor, şi i-ai dat numele Avraam;

8. Şi i-ai găsit inima credincioasă înaintea ta şi ai făcut un legământ cu el că îi vei da ţara canaaniţilor, a hitiţilor, a amoriţilor şi a pereziţilor şi a iebusiţilor şi a ghirgasiţilor, că o vei da, spun eu, seminţei sale şi ţi-ai împlinit cuvintele tale, pentru că eşti drept;

9. Şi ai văzut necazul taţilor noştri în Egipt şi ai auzit strigătul lor la Marea Roşie;

10. Şi ai arătat semne şi minuni asupra lui Faraon şi asupra tuturor servitorilor săi şi asupra întregului popor al ţării sale, pentru că ai cunoscut că s-au purtat cu mândrie împotriva lor. Astfel ţi-ai făcut un nume, precum este în această zi.

11. Şi ai despărţit marea înaintea lor, astfel ei au mers prin mijlocul mării pe uscat; şi pe persecutorii lor i-ai aruncat în adâncuri, ca pe o piatră în ape puternice.

12. Mai mult, tu i-ai condus ziua printr-un stâlp de nor; şi noaptea printr-un stâlp de foc, pentru a le da lumină pe calea pe care trebuiau să meargă.

13. Tu ai coborât de asemenea pe muntele Sinai şi ai vorbit cu ei din cer, şi le-ai dat judecăţi drepte şi legi adevărate, statute bune şi porunci;

14. Şi le-ai făcut cunoscut sabatul tău sfânt şi le-ai poruncit prin mâna lui Moise, servitorul tău, precepte, statute şi legi;

15. Şi le-ai dat pâine din cer pentru foamea lor şi ai scos apă pentru ei din stâncă, pentru setea lor şi le-ai promis că vor intra să stăpânească ţara pe care ai jurat că le-o vei da.

16. Dar ei şi taţii noştri s-au purtat cu mândrie şi şi-au înţepenit gâturile şi nu au dat ascultare poruncilor tale,

17. Şi au refuzat să dea ascultare, nici nu şi-au amintit de minunile tale pe care le-ai făcut printre ei; ci şi-au înţepenit gâturile şi în răzvrătirea lor au rânduit o căpetenie pentru a se întoarce la robia lor; dar tu eşti un Dumnezeu gata să ierte, plin de har şi milostiv, încet la mânie şi de o mare bunătate, şi nu i-ai părăsit.

18. Da, când şi-au făcut un viţel turnat şi au spus: Acesta este Dumnezeul tău care te-a scos din Egipt şi au făcut mari batjocuri;

19. Totuşi, tu, în îndurările tale cele multe, nu i-ai părăsit în pustie; stâlpul de nor nu s-a depărtat de ei ziua, pentru a-i conduce pe cale; nici stâlpul de foc noaptea, pentru a le arăta lumină şi calea pe care trebuiau să meargă.

20. Le-ai dat de asemenea duhul tău cel bun pentru a-i instrui, şi nu le-ai oprit mana ta de la gura lor şi le-ai dat apă pentru setea lor.

21. Da, patruzeci de ani i-ai hrănit în pustie; astfel încât nu le-a lipsit nimic; hainele lor nu s-au învechit şi picioarele lor nu s-au umflat.

22. Mai mult, le-ai dat împărăţii şi naţiuni şi i-ai împărţit în ţinuturi; astfel, ei au stăpânit ţara lui Sihon şi ţara împăratului Hesbonului şi ţara lui Og, împăratul Basanului.

23. Pe copiii lor de asemenea i-ai înmulţit ca stelele cerului şi i-ai adus în ţara pe care ai promis-o taţilor lor, că vor intra să o stăpânească.

24. Astfel copiii au intrat şi au stăpânit ţara şi tu ai supus înaintea lor pe locuitorii ţării, pe canaaniţi, şi i-ai dat în mâinile lor, cu împăraţii lor şi pe popoarele ţării, ca să le poată face precum au voit.

25. Şi ei au luat cetăţi întărite şi un pământ gras şi au stăpânit case pline de toate bunătăţile, fântâni săpate, vii şi grădini de măslini şi pomi roditori în abundenţă; astfel ei au mâncat şi s-au săturat şi s-au îngrăşat şi s-au desfătat în marea ta bunătate.

26. Totuşi au fost neascultători şi s-au răzvrătit împotriva ta şi au aruncat legea ta în spatele lor şi au ucis pe profeţii tăi care au mărturisit împotriva lor pentru a-i întoarce la tine şi au făcut mari batjocuri.

27. De aceea i-ai dat în mâna duşmanilor lor, care i-au chinuit; şi în timpul tulburării lor, când au strigat către tine, tu i-ai auzit din cer; şi conform cu îndurările tale cele multe le-ai dat salvatori, care i-au salvat din mâna duşmanilor lor.

28. Dar după ce au avut odihnă, din nou au făcut ce este rău înaintea ta; de aceea i-ai lăsat în mâna duşmanilor lor, astfel încât ei au avut stăpânire asupra lor; totuşi când s-au întors şi au strigat către tine, tu i-ai auzit din cer; şi de multe ori i-ai eliberat conform îndurărilor tale;

29. Şi ai mărturisit împotriva lor, ca să îi întorci înapoi la legea ta; totuşi s-au purtat cu mândrie şi nu au dat ascultare poruncilor tale, ci au păcătuit împotriva judecăţilor tale (pe care dacă un om le face, va trăi în ele); şi şi-au retras umărul şi şi-au înţepenit gâtul şi au refuzat să asculte.

30. Totuşi mulţi ani i-ai răbdat şi ai mărturisit împotriva lor prin duhul tău în profeţii tăi; totuşi ei au refuzat să îşi plece urechea; de aceea i-ai dat în mâna popoarelor ţărilor.

31. Totuşi de dragul marilor tale îndurări tu nu i-ai mistuit în întregime, nici nu i-ai părăsit, pentru că tu eşti un Dumnezeu plin de har şi milostiv.

32. De aceea acum, Dumnezeul nostru, marele, puternicul şi înfricoşătorul Dumnezeu, care ţii legământul şi mila, să nu pară mică, înaintea ta, tot acest necaz, care a venit asupra noastră, asupra împăraţilor noştri, asupra prinţilor noştri şi asupra preoţilor noştri şi asupra profeţilor noştri şi asupra taţilor noştri şi asupra întregului tău popor, din timpul împăraţilor Asiriei până în această zi.

33. Dar totuşi tu eşti just în tot ce a venit asupra noastră, pentru că tu ai lucrat drept, dar noi am lucrat cu stricăciune;

34. Nici împăraţii noştri, prinţii noştri, preoţii noştri, nici taţii noştri nu au ţinut legea ta, nici nu au dat ascultare poruncilor tale şi mărturiilor tale, cu care ai mărturisit împotriva lor.

35. Fiindcă ei nu ţi-au servit în împărăţia lor şi în marea ta bunătate pe care le-ai dat-o şi în ţara cea întinsă şi grasă pe care ai dat-o înaintea lor, nici nu s-au întors de la lucrările lor rele.

36. Iată, noi suntem servitori în această zi; şi în ţara pe care ai dat-o taţilor noştri să mănânce rodul ei şi bunătăţile ei, iată, noi suntem servitori în ea;

37. Şi aceasta dă mult venit împăraţilor pe care i-ai pus peste noi din cauza păcatelor noastre; de asemenea ei au stăpânire peste trupurile noastre şi peste vitele noastre după plăcerea lor şi noi suntem în mare strâmtorare.

Înnoirea legământului.

38. Şi pentru toate acestea noi facem un legământ statornic şi îl scriem; şi prinţii noştri, leviţii şi preoţii noştri îl sigilează.