Neemia 5

Plângerile poporului.

1. Şi a fost un strigăt mare al poporului şi al soţiilor lor împotriva fraţilor lor iudei.

2. Fiindcă erau unii care spuneau: Noi, fiii noştri şi fiicele noastre, suntem mulţi; de aceea trebuie să luăm grâne pentru ei, ca să mâncăm şi să trăim.

3. Erau de asemenea unii care spuneau: Noi am ipotecat pământurile noastre, viile noastre şi casele noastre, ca să cumpărăm grâne, din cauza foametei.

4. Erau de asemenea alţii care spuneau: Noi am împrumutat bani pentru tributul împăratului şi aceasta pe pământurile noastre şi viile noastre.

5. Totuşi acum carnea noastră este precum carnea fraţilor noştri, copiii noştri precum copiii lor; şi, iată, noi ducem în robie pe fiii noştri şi pe fiicele noastre ca să fie servitori şi unele dintre fiicele noastre sunt duse deja în robie; şi nu este în puterea noastră să le răscumpărăm, pentru că alţi oameni au pământurile şi viile noastre.

6. Şi m-am mâniat foarte tare când am auzit strigătul lor şi aceste cuvinte.

7. Şi m-am sfătuit cu mine însumi şi am mustrat pe nobili şi pe conducători şi le‑am spus: Voi stoarceţi camătă fiecare de la fratele său. Şi am adunat o mare adunare împotriva lor.

8. Şi le-am spus: Noi, după abilitatea noastră, am răscumpărat pe fraţii noştri iudei, care erau vânduţi păgânilor; şi voi să vindeţi chiar pe fraţii voştri? Sau să ne fie ei vânduţi? Atunci ei au tăcut şi nu au găsit nimic să răspundă.

9. De asemenea am spus: Nu este bine ceea ce faceţi; nu ar trebui să umblaţi în teama de Dumnezeul nostru din cauza ocării păgânilor, duşmanii noştri?

10. Eu de asemenea şi fraţii mei şi servitorii mei, am putea să stoarcem de la ei bani şi grâne; vă rog, să lăsăm această camătă.

11. Daţi-le înapoi, vă rog, chiar în această zi pământurile lor, viile lor, grădinile lor de măslini şi casele lor, de asemenea a suta parte din bani şi din grâne, vinul şi untdelemnul pe care l-aţi stors de la ei.

12. Atunci ei au spus: Le vom da înapoi şi nu vom cere nimic de la ei; astfel vom face precum spui. Atunci am chemat preoţii şi am luat un jurământ de la ei, că vor face conform cu această promisiune.

13. De asemenea mi-am scuturat poala şi am spus: Astfel să scuture Dumnezeu pe fiecare om din casa lui şi din munca lui, care nu împlineşte această promisiune, chiar astfel să fie scuturat şi golit. Şi toată adunarea a spus: Amin, şi au lăudat pe DOMNUL. Şi poporul a făcut conform cu această promisiune.

Neemia ca dregător.

14. Mai mult, de când am fost rânduit să fiu guvernatorul lor în ţara lui Iuda, din anul al douăzecilea până în anul al treizeci şi doilea al împăratului Artaxerxes, adică, doisprezece ani, eu şi fraţii mei nu am mâncat pâinea guvernatorului.

15. Dar guvernatorii dinainte, care fuseseră înaintea mea, împovărau poporul şi luaseră de la ei pâine şi vin, în afară de cei patruzeci de şekeli de argint; da, chiar şi servitorii lor stăpâneau peste popor; dar eu nu am făcut astfel, din cauza fricii de Dumnezeu.

16. Da, de asemenea am continuat în lucrarea acestui zid şi nu am cumpărat vreun pământ; şi toţi servitorii mei erau adunaţi acolo la lucru.

17. Mai mult, erau la masa mea o sută cincizeci dintre iudei şi conducători, în afară de cei care veneau la noi dintre păgânii care erau în jurul nostru.

18. Acum, ceea ce era pregătit pentru mine zilnic era un bou şi şase oi alese; de asemenea păsări erau pregătite pentru mine şi o dată la zece zile tot felul de vinuri; totuşi, pentru toate acestea eu nu am cerut pâinea guvernatorului, pentru că robia era grea asupra acestui popor.

19. Gândeşte-te la mine, Dumnezeul meu, spre bine, conform cu tot ce am făcut pentru acest popor.