Neemia 13

Călcarea de lege a lui Eliaşib.

1. În acea zi s-a citit în cartea lui Moise în auzul poporului; şi în ea s-a găsit scris că amonitul şi moabitul nu trebuie să intre în adunarea lui Dumnezeu pentru totdeauna;

2. Pentru că nu au întâmpinat pe copiii lui Israel cu pâine şi cu apă, ci au angajat pe Balaam împotriva lor, ca să îi blesteme; totuşi Dumnezeul nostru a întors blestemul în binecuvântare.

3. Şi s-a întâmplat, după ce ei au auzit legea, că au separat din Israel toată mulţimea amestecată.

4. Şi înainte de aceasta, preotul Eliaşib, având supraveghere peste camera casei Dumnezeului nostru, era aliat cu Tobia;

5. Şi pregătise pentru el o cameră mare, unde înainte ei puneau darurile de mâncare, tămâia şi vasele şi zeciuiala din grâne, vinul nou şi untdelemnul, care erau poruncite să fie date leviţilor şi cântăreţilor şi portarilor, şi ofrandele preoţilor.

6. Dar în tot acest timp eu nu eram în Ierusalim, pentru că în anul al treizeci şi doilea al lui Artaxerxes, împăratul Babilonului, am venit la împărat şi după câteva zile am obţinut permisiune de la împărat;

7. Şi am venit la Ierusalim şi am înţeles răul pe care Eliaşib îl făcuse pentru Tobia, pregătindu-i o cameră în curţile casei lui Dumnezeu.

8. Şi m-a mâhnit foarte mult; de aceea am aruncat toate lucrurile gospodăreşti ale lui Tobia afară din cameră.

9. Atunci am poruncit şi ei au curăţit camerele; şi am adus din nou înapoi vasele casei lui Dumnezeu, cu darurile de mâncare şi tămâia.

Zeciuielile aduse din nou.

10. Şi am priceput că porţiile leviţilor nu le fuseseră date; deoarece leviţii şi cântăreţii, care făceau lucrarea, fugiseră fiecare la câmpul său.

11. Atunci m-am certat cu conducătorii şi am spus: De ce este casa lui Dumnezeu părăsită? Şi i-am adunat şi i-am pus la locul lor.

12. Atunci a adus tot Iuda zeciuiala din grâne şi din vinul nou şi din untdelemn la trezorerie.

13. Şi am făcut trezorieri peste tezaure, pe preotul Şelemia şi pe scribul Ţadoc şi dintre leviţi, pe Pedaia; şi lângă ei era Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania, pentru că erau socotiţi credincioşi, şi serviciul lor era să distribuie fraţilor lor.

14. Aminteşte-ţi de mine, O Dumnezeul meu, referitor la aceasta, şi nu şterge faptele mele bune pe care le-am făcut pentru casa Dumnezeului meu şi pentru servirile ei.

Sfinţirea Sabatului.

15. În acele zile am văzut în Iuda pe unii călcând teascurile de vin în sabat şi aducând snopi şi încărcând măgari; şi de asemenea, vin, struguri şi smochine şi tot felul de poveri, pe le aduceau la Ierusalim în ziua sabatului; şi am mărturisit împotriva lor în ziua când vindeau merindele.

16. Acolo locuiau de asemenea oameni din Tir, care aduceau peşte şi tot felul de mărfuri şi le vindeau în sabat copiilor lui Iuda şi în Ierusalim.

17. Atunci m-am certat cu nobilii lui Iuda şi le-am spus: Ce lucru rău este acesta pe care îl faceţi, pângărind ziua sabatului?

18. Nu au făcut taţii voştri astfel şi nu a adus Dumnezeul nostru tot acest rău asupra noastră şi asupra acestei cetăţi? Totuşi voi aduceţi mai multă furie asupra lui Israel, pângărind sabatul.

19. Şi s-a întâmplat, că atunci când la porţile Ierusalimului începea să fie întuneric înaintea sabatului, am poruncit ca porţile să fie închise şi am poruncit ca ele să nu fie deschise până după sabat; şi pe unii dintre servitorii mei i-am pus la porţi, ca să nu fie adusă nicio povară în ziua sabatului.

20. Astfel comercianţii şi vânzătorii de tot felul de mărfuri petreceau noaptea afară din Ierusalim o dată sau de două ori.

21. Atunci am mărturisit împotriva lor şi le-am spus: De ce petreceţi noaptea lângă zid? Dacă faceţi astfel din nou, voi pune mâinile pe voi. Din acel timp nu au mai venit în sabat.

22. Şi am poruncit leviţilor să se cureţe şi să vină şi să păzească porţile, pentru a sfinţi ziua sabatului. Aminteşte-ţi de mine, O Dumnezeul meu, referitor şi la aceasta, şi cruţă-mă conform cu măreţia milei tale.

Mustrarea pentru femeile străine.

23. În acele zile de asemenea am văzut iudei care s-au căsătorit cu femei din Asdod, din Amon şi din Moab;

24. Şi copiii lor vorbeau pe jumătate în vorbirea lui Asdod şi nu puteau vorbi în limba iudaică, ci conform limbii fiecărui popor.

25. Şi m-am certat cu ei şi i-am blestemat şi i-am lovit pe unii dintre ei şi le-am smuls părul şi i-am pus să jure pe Dumnezeu, spunând: Voi să nu daţi pe fiicele voastre fiilor lor, nici să nu luaţi pe fiicele lor pentru fiii voştri sau pentru voi înşivă.

26. Nu a păcătuit Solomon, împăratul lui Israel, prin aceste lucruri? Totuşi printre multe naţiuni, nu a fost împărat asemenea lui, care a fost preaiubit de Dumnezeul lui şi Dumnezeu l-a făcut împărat peste tot Israelul; totuşi chiar şi pe el, femeile străine, l-au făcut să păcătuiască.

27. Să vă dăm noi atunci ascultare pentru a face tot acest mare rău, pentru a călca legea împotriva Dumnezeului nostru căsătorindu-ne cu femei străine?

28. Şi unul dintre fiii lui Ioiada, fiul lui Eliaşib, marele preot, era ginere lui Sanbalat horonitul; de aceea l-am alungat de la mine.

29. Aminteşte-ţi de ei, O Dumnezeul meu, pentru că au spurcat preoţia şi legământul preoţiei şi al leviţilor.

30. Astfel i-am curăţit de toţi străinii şi am rânduit serviciile preoţilor şi ale leviţilor, pe fiecare în serviciul lui;

31. Şi pentru darul de lemne la timpuri rânduite şi pentru cele dintâi roade. Aminteşte-ţi de mine, O Dumnezeul meu, spre bine.