Matei 27

Isus este dus la Pilat.

1. Când a venit dimineaţa, toţi preoţii de seamă şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Isus, să îl ucidă.

2. Şi legându-l, l-au dus şi l-au predat lui Pontius Pilat, guvernatorul.

Căinţa şi moartea lui Iuda.

3. Atunci Iuda, care l-a trădat, când a văzut că a fost condamnat, s-a căit şi a adus înapoi cei treizeci de arginţi marilor preoţi şi bătrânilor,

4. Spunând: Am păcătuit prin aceea că am trădat sângele nevinovat. Dar ei au spus: Ce ne pasă nouă? Te priveşte!

5. Şi el aruncând arginţii în templu, a plecat; şi s-a dus şi s-a spânzurat.

6. Dar preoţii de seamă au luat arginţii şi au spus: Nu este legiuit să îi punem în vistierie, pentru că este preţul sângelui.

7. Şi au ţinut sfat şi au cumpărat cu ei câmpul olarului, ca să îngroape pe străini în el.

8. De aceea câmpul acela a fost numit câmpul sângelui, până în ziua de azi.

9. Atunci a fost împlinit ce fusese spus prin profetul Ieremia, spunând: Şi au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, pe care cei dintre copiii lui Israel l-au preţuit;

10. Şi i-au dat pentru câmpul olarului, aşa cum mi-a rânduit mie Domnul.

Isus înaintea lui Pilat.

11. Şi Isus a stat în picioare înaintea guvernatorului; şi guvernatorul l-a întrebat, spunând: Eşti tu Împăratul iudeilor? Şi Isus i-a spus: Tu spui.

12. Şi când a fost el acuzat de preoţii de seamă şi bătrâni, nu a răspuns nimic.

13. Atunci Pilat i-a spus: Nu auzi câte lucruri aduc ei mărturie împotriva ta?

14. Şi nu i-a răspuns la nicio vorbă; aşa că guvernatorul se minuna foarte mult.

Întărirea hotărârii de moarte.

15. Şi la acea sărbătoare guvernatorul avea obiceiul să elibereze oamenilor un prizonier, pe care îl voiau.

16. Pe atunci aveau un prizonier faimos, numit Baraba.

17. De aceea când erau adunaţi, Pilat le-a spus: Pe care voiţi să vi-l eliberez? Pe Baraba, sau pe Isus, care este numit Cristos?

18. Fiindcă ştia că din cauza invidiei l-au predat.

19. Pe când el era aşezat pe scaunul de judecată, soţia sa a trimis la el, spunând: Să nu ai nimic a face cu acel om drept; fiindcă azi am suferit multe în vis din cauza lui.

20. Dar preoţii de seamă şi bătrânii au convins mulţimile ca să îl ceară pe Baraba, iar pe Isus să îl nimicească.

21. Guvernatorul a răspuns şi le-a zis: Pe care din cei doi voiţi să vi-l eliberez? Iar ei spuneau: Pe Baraba.

22. Pilat le-a spus: Atunci ce să fac cu Isus, care este numit Cristos? Iar ei toţi i-au spus: Să fie crucificat.

23. Iar guvernatorul a spus: De ce, ce rău a făcut? Dar ei strigau şi mai tare, spunând: Să fie crucificat.

24. Când Pilat a văzut că nu poate fi de niciun folos, ci mai degrabă s-a făcut tumult, a luat apă şi şi-a spălat mâinile înaintea mulţimii, spunând: Sunt nevinovat de sângele acestui om drept. Vă priveşte!

25. Atunci tot poporul a răspuns şi a zis: Sângele lui fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.

Batjocurile ostaşilor.

26. Atunci le-a eliberat pe Baraba; şi după ce l-a biciuit pe Isus, l-a predat să fie crucificat.

27. Atunci soldaţii guvernatorului l-au luat pe Isus în sala de judecată şi au adunat în jurul lui toată ceata de soldaţi.

28. Şi l-au dezbrăcat şi i-au pus o robă stacojie.

29. Şi după ce au împletit o coroană de spini, au pus-o pe capul lui; şi o trestie în mâna lui dreaptă şi îngenuncheau în faţa lui şi îşi băteau joc de el, spunând: Bucură-te, Împăratul iudeilor.

30. Şi scuipând asupra lui, au luat trestia şi îl loveau în cap.

31. Şi după ce l-au batjocorit, l-au dezbrăcat de robă şi l-au îmbrăcat cu hainele lui şi l-au dus să îl crucifice.

Răstignirea.

32. Şi pe când ieşeau, au găsit un om din Cirene, numit Simon; pe el l-au constrâns să îi ducă crucea.

33. Şi când au ajuns la un loc numit Golgota, căruia i se spune Locul Căpăţânii,

34. I-au dat să bea oţet amestecat cu fiere. Şi gustând, a refuzat să bea.

35. Şi l-au crucificat şi şi-au împărţit hainele lui, aruncând sorţi; ca să se împlinească ce fusese spus de profetul: Şi-au împărţit hainele mele între ei şi pe cămaşa mea au aruncat sorţi.

36. Şi şezând, soldaţii îl păzeau acolo.

37. Şi i-au pus deasupra capului său acuzaţia lui în scris: ACESTA ESTE ISUS ÎMPĂRATUL IUDEILOR.

38. Tot atunci au fost crucificaţi cu el doi tâlhari, unul la dreapta şi altul la stânga.

Batjocurile trecătorilor.

39. Şi cei ce treceau îl înjurau, clătinând din cap,

40. Şi spunând: Tu care distrugi templul şi îl zideşti în trei zile, salvează-te pe tine însuţi. Dacă eşti tu Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce.

41. Şi la fel, batjocorindu-l, preoţii de seamă, cu scribii şi bătrânii, spuneau:

42. Pe alţii a salvat; pe sine însuşi nu se poate salva. Dacă este el Împăratul lui Israel, să coboare acum de pe cruce şi îl vom crede.

43. S-a încrezut în Dumnezeu; să îl scape acum, dacă îl doreşte. Fiindcă a spus: Sunt Fiul lui Dumnezeu.

44. Şi de asemenea tâlharii care erau crucificaţi împreună cu el, îl ocărau cu aceleaşi cuvinte.

Întunericul.

45. Iar de la ora şase s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ora nouă.

46. Şi pe la ora nouă, Isus a strigat cu voce tare, spunând: Eli, Eli, lama sabactani? Care este tradus: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?

47. Şi unii din cei ce stăteau acolo în picioare, când au auzit, au spus: Acesta cheamă pe Ilie.

48. Şi imediat, unul dintre ei a alergat şi a luat un burete şi l-a umplut cu oţet şi l-a pus într-o trestie şi i-a dat să bea.

49. Dar ceilalţi spuneau: Lăsaţi-l, să vedem dacă va veni Ilie să îl salveze.

50. Iar Isus, după ce a strigat din nou cu voce tare şi-a dat duhul.

Perdeaua dinlăuntrul Templului se rupe.

51. Şi iată, perdeaua templului s-a rupt în două, de sus până jos; şi pământul s-a cutremurat şi stâncile s-au despicat;

52. Şi mormintele au fost deschise; şi multe trupuri ale sfinţilor care adormiseră, s-au ridicat;

53. Şi au ieşit din morminte, după învierea lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.

54. Şi centurionul şi cei ce erau cu el păzind pe Isus, văzând cutremurul şi lucrurile care fuseseră făcute, s-au temut foarte tare, spunând: Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu.

55. Acolo erau şi multe femei, privind de departe, care urmaseră din Galileea pe Isus, servindu-i,

56. Între care era Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacov şi Iose şi mama copiilor lui Zebedei.

Înmormântarea lui Isus.

57. Şi când s-a înserat, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era şi el discipol al lui Isus;

58. Acesta a mers la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să îi fie dat trupul.

59. Şi Iosif, după ce a luat trupul, l-a înfăşurat într-o pânză curată de in,

60. Şi l-a pus într-un mormânt nou, al lui însuşi, pe care îl tăiase în stâncă; şi a rostogolit o piatră mare la uşa mormântului şi a plecat.

61. Şi acolo erau Maria Magdalena şi cealaltă Marie, şezând cu faţa la mormânt.

Pecetluirea mormântului.

62. Şi a doua zi, care urmează zilei pregătirii, preoţii de seamă şi fariseii s-au adunat la Pilat,

63. Spunând: Domnule, ne amintim că înşelătorul acela a spus pe când era încă în viaţă: După trei zile, voi învia.

64. De aceea porunceşte ca mormântul să fie asigurat până a treia zi, ca nu cumva să vină discipolii lui noaptea să îl fure şi să spună poporului: A înviat dintre morţi; atunci înşelăciunea de pe urmă va fi mai rea decât cea dintâi.

65. Pilat le-a spus: Aveţi o gardă; duceţi-vă şi asiguraţi-l cum puteţi.

66. Aşa că ei au plecat şi au asigurat mormântul, sigilând piatra şi punând o gardă.