Matei 26

Sfătuirea împotriva lui Isus.

1. Şi s-a întâmplat că, după ce Isus a terminat toate aceste cuvinte, a spus discipolilor săi:

2. Ştiţi că peste două zile este paştele şi Fiul omului este trădat pentru a fi crucificat.

3. Atunci s-au adunat preoţi de seamă şi scribii şi bătrânii poporului în curtea palatului marelui preot, care se numea Caiafa,

4. Şi au convenit ca să prindă pe Isus prin viclenie şi să îl ucidă.

5. Dar spuneau: Nu în ziua sărbătorii, ca nu cumva să fie tulburare în popor.

Mirul turnat pe capul lui Isus.

6. Iar când Isus era în Betania, în casa lui Simon leprosul,

7. A venit la el o femeie având un vas de alabastru cu mir foarte preţios şi l-a turnat pe capul lui în timp ce stătea la masă.

8. Dar când au văzut, discipolii lui s-au indignat, spunând: Pentru ce risipa aceasta?

9. Fiindcă acest mir s-ar fi putut vinde pentru mult şi dat săracilor.

10. Când Isus a înţeles, le-a spus: De ce tulburaţi femeia? Fiindcă a lucrat o lucrare bună faţă de mine.

11. Deoarece pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe mine nu mă aveţi totdeauna.

12. Fiindcă turnând ea acest mir pe trupul meu, a făcut-o pentru înmormântarea mea.

13. Adevărat vă spun: Oriunde va fi predicată această evanghelie, în întreaga lume, va fi spus şi ce a făcut ea, spre amintirea ei.

Vânzarea lui Isus.

14. Atunci unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscariot, s-a dus la preoţii de seamă,

15. Şi le-a spus: Ce voiţi să îmi daţi şi vi-l voi preda? Şi s-au înţeles cu el pentru treizeci de arginţi.

16. Şi de atunci căuta ocazia potrivită să îl trădeze.

Descoperirea vânzătorului.

17. Şi în prima zi a azimelor, discipolii au venit la Isus, spunându-i: Unde voieşti să îţi pregătim să mănânci paştele?

18. Iar el a spus: Mergeţi în cetate la cutare om şi spuneţi-i: Învăţătorul spune: Timpul meu este aproape; voi ţine paştele în casa ta, cu discipolii mei.

19. Şi discipolii au făcut cum îi îndrumase Isus; şi au pregătit paştele.

20. Iar, când a venit seara, a şezut cu cei doisprezece.

21. Şi pe când mâncau, a spus: Adevărat vă spun că unul dintre voi mă va trăda.

22. Şi s-au întristat foarte mult şi a început fiecare dintre ei să îi spună: Sunt eu, Doamne?

23. Iar el a răspuns şi a zis: Cel ce îşi înmoaie mâna cu mine în farfurie, acela mă va trăda.

24. Într-adevăr, Fiul omului se duce, aşa cum este scris despre el; dar vai acelui om prin care Fiul omului este trădat! Bine ar fi fost pentru acel om dacă el nu s-ar fi născut.

25. Atunci Iuda, care l-a trădat, a răspuns şi a zis: Rabi, sunt eu? Iar el i-a zis: Tu ai spus-o.

Cina cea de taină.

26. Şi pe când mâncau, Isus a luat o pâine şi a binecuvântat-o şi a frânt-o şi a dat-o discipolilor şi a spus: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul meu.

27. Şi a luat paharul şi după ce a adus mulţumiri, le-a dat, spunând: Beţi toţi din el;

28. Fiindcă acesta este sângele meu, al noului testament, care se varsă pentru mulţi pentru iertarea păcatelor.

29. Dar vă spun: De acum încolo, nicidecum nu voi mai bea din acest rod al viţei până în ziua când îl voi bea nou cu voi în împărăţia Tatălui meu.

Isus înştiinţează pe ucenicii Săi.

30. Şi după ce au cântat un imn, au ieşit înspre muntele Măslinilor.

31. Atunci Isus le-a spus: Voi toţi veţi fi poticniţi din cauza mea în această noapte; fiindcă este scris: Voi bate păstorul şi oile turmei vor fi împrăştiate.

32. Dar după ce eu sunt înviat, voi merge înaintea voastră în Galileea.

33. Petru a răspuns şi i-a zis: Chiar dacă toţi vor fi poticniţi din cauza ta, totuşi niciodată eu nu voi fi poticnit.

34. Isus i-a spus: Adevărat îţi spun că: În această noapte înainte de a cânta cocoşul, mă vei nega de trei ori.

35. Petru i-a spus: Chiar dacă ar trebui să mor cu tine, nicidecum nu te voi nega. Şi toţi discipolii au spus la fel.

Ghetsimani.

36. Atunci Isus a venit cu ei într-un loc numit Ghetsimani şi le-a spus discipolilor: Şedeţi aici în timp ce mă voi duce să mă rog acolo.

37. Şi a luat cu el pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei şi a început să fie întristat şi foarte mâhnit.

38. Atunci le-a spus: Sufletul meu este foarte întristat, chiar de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi cu mine.

39. Şi a mers puţin mai înainte şi a căzut cu faţa sa la pământ şi s-a rugat, spunând: Tatăl meu, dacă este posibil, să fie depărtat de la mine acest pahar; totuşi nu cum voiesc eu, ci cum voieşti tu.

40. Apoi a venit la discipoli şi i-a găsit adormiţi şi i-a spus lui Petru: Ce, o oră nu aţi fost în stare să vegheaţi cu mine?

41. Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca nu cumva să intraţi în ispită; într-adevăr, duhul este voitor, dar carnea fără putere.

42. S-a depărtat din nou a doua oară şi s-a rugat, spunând: Tatăl meu, dacă acest pahar nu poate fi depărtat de la mine fără să îl beau, facă-se voia ta.

43. Şi venind, i-a găsit din nou adormiţi; fiindcă ochii lor erau îngreunaţi.

44. Şi i-a lăsat şi a plecat din nou şi s-a rugat a treia oară, spunând aceleaşi cuvinte.

45. Atunci el a venit la discipolii săi şi le-a spus: Dormiţi de acum şi odihniţi-vă; iată, ora este aproape şi Fiul omului este trădat în mâinile păcătoşilor.

46. Ridicaţi-vă, să mergem; iată, este aproape cel ce mă trădează.

Prinderea lui Isus.

47. Şi pe când el încă vorbea, iată, Iuda, unul dintre cei doisprezece, venea şi cu el o mulţime mare cu săbii şi bâte, de la preoţii de seamă şi bătrânii poporului.

48. Şi cel ce îl trădase le dăduse un semn, spunând: Pe care îl voi săruta, el este: prindeţi-l.

49. Şi apropiindu-se îndată de Isus, a spus: Bucură-te, Rabi; şi l-a sărutat.

50. Iar Isus i-a spus: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci au venit şi au pus mâinile pe Isus şi l-au prins.

51. Şi, iată, unul dintre cei ce erau cu Isus, a întins mâna şi şi-a scos sabia şi a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea.

52. Atunci Isus i-a spus: Pune-ţi sabia la locul ei; fiindcă toţi cei ce iau sabia, vor pieri de sabie.

53. Sau gândeşti că nu pot să rog acum pe Tatăl meu şi el mi-ar pune imediat la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?

54. Atunci cum se vor împlini scripturile, că astfel trebuie să fie?

55. În aceeaşi oră Isus a spus mulţimii: Aţi ieşit ca după un tâlhar, cu săbii şi cu bâte, ca să mă luaţi? Şedeam zilnic cu voi, învăţându-vă în templu şi nu m-aţi prins.

56. Dar toată aceasta s-a făcut ca scripturile profeţilor să se împlinească. Atunci toţi discipolii l-au părăsit şi au fugit.

Isus înaintea Sinedriului.

57. Şi cei ce l-au prins pe Isus l-au dus la Caiafa, marele preot, unde erau adunaţi scribii şi bătrânii.

58. Iar Petru l-a urmat de la distanţă, până la curtea palatului marelui preot şi a intrat şi a şezut cu servitorii să vadă sfârşitul.

59. Şi preoţii de seamă şi bătrânii şi tot consiliul căutau mărturie falsă împotriva lui Isus, ca să îl ucidă.

60. Dar nu au găsit; deşi mulţi martori falşi au venit, totuşi nu au găsit nimic. Şi la urmă au venit doi martori falşi,

61. Şi au spus: Acesta a spus: Sunt în stare să distrug templul lui Dumnezeu şi să îl construiesc iarăşi în trei zile.

62. Şi marele preot s-a sculat şi i-a spus: Nu răspunzi nimic? Ce mărturie aduc aceştia împotriva ta?

63. Dar Isus tăcea. Şi marele preot a răspuns şi i-a zis: Te conjur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu.

64. Isus i-a zis: Tu ai spus. Cu toate acestea vă spun: De acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.

65. Atunci marele preot şi-a sfâşiat hainele, spunând: A blasfemiat; ce nevoie mai avem de alţi martori? Iată acum aţi auzit blasfemia lui.

66. Ce gândiţi voi? Ei au răspuns şi au zis: Este vinovat de moarte.

67. Atunci l-au scuipat în faţă şi l-au bătut cu pumnii şi alţii l-au pălmuit,

68. Spunând: Profeţeşte-ne, Cristoase: Cine este cel care te-a lovit?

Tăgăduirea lui Petru.

69. Şi Petru şedea afară în curtea palatului şi o tânără a venit la el, spunând: Şi tu ai fost cu Isus din Galileea.

70. Dar el a negat înaintea tuturor, spunând: Nu ştiu ce spui.

71. Şi când a ieşit în portic, l-a văzut altă tânără şi a spus celor de acolo: Şi acesta era cu Isus din Nazaret.

72. Şi din nou a negat cu jurământ: Nu cunosc omul.

73. Şi după un timp, cei ce stăteau acolo în picioare au venit şi i-au spus lui Petru: Cu adevărat şi tu eşti dintre ei, fiindcă şi vorbirea ta te dă pe faţă.

74. Atunci el a început să blesteme şi să jure, spunând: Nu cunosc omul. Şi îndată cocoşul a cântat.

75. Şi Petru şi-a amintit vorba lui Isus, care îi zisese: Înainte de a cânta cocoşul, mă vei nega de trei ori. Şi a ieşit şi a plâns cu amar.