Matei 21

Intrarea lui Isus în Ierusalim.

1. Şi când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, la muntele Măslinilor, atunci Isus a trimis înainte doi discipoli,

2. Spunându-le: Mergeţi în satul dinaintea voastră şi imediat veţi găsi o măgăriţă legată şi un măgăruş cu ea; dezlegaţi-i şi aduceţi-i la mine.

3. Şi dacă cineva vă spune ceva, veţi zice: Domnul are nevoie de ei; şi imediat îi va trimite.

4. Toată aceasta s-a făcut ca să se împlinească ce fusese spus prin profetul, care a zis:

5. Spuneţi fiicei Sionului: Iată, Împăratul tău vine la tine, blând şi şezând pe o măgăriţă şi un măgăruş, mânzul unei măgăriţe.

6. Şi discipolii s-au dus şi au făcut precum le poruncise Isus.

7. Şi au adus măgăriţa şi măgăruşul şi şi-au pus peste ei hainele şi l-au aşezat pe ele.

8. Şi o mulţime foarte mare îşi aşterneau hainele pe cale; iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe cale.

9. Şi mulţimile care mergeau înainte şi care veneau în urmă strigau, spunând: Osana Fiului lui David; Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului. Osana în cele prea înalte.

Gonirea vânzătorilor din Templu.

10. Şi când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mişcare, spunând: Cine este acesta?

11. Şi mulţimile spuneau: Acesta este Isus, profetul din Nazaretul Galileei.

12. Şi Isus a intrat în templul lui Dumnezeu şi a scos pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei,

13. Şi le-a spus: Este scris: Casa mea se va chema casa rugăciunii; dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.

14. Şi orbii şi şchiopii au venit la el în templu; şi i-a vindecat.

15. Şi când preoţii de seamă şi scribii au văzut minunile pe care le făcea şi pe copii strigând în templu şi spunând: Osana Fiului lui David, s-au indignat,

16. Şi i-au spus: Auzi ce spun aceştia? Şi Isus le-a zis: Da, nu aţi citit niciodată: Din gura pruncilor şi a celor ce sug ţi-ai împlinit laudă?

17. Şi i-a lăsat şi a ieşit din cetate în Betania; şi a înnoptat acolo.

Blestemarea smochinului.

18. Şi dimineaţa pe când se întorcea în cetate, a flămânzit.

19. Şi când a văzut un smochin pe cale, a venit la el şi nu a găsit nimic pe el decât numai frunze şi i-a spus: Să nu mai fie rod în tine de acum încolo pentru totdeauna. Şi imediat smochinul s-a uscat.

20. Şi când au văzut discipolii s-au minunat, spunând: Cât de repede s-a uscat smochinul!

21. Isus a răspuns şi le-a zis: Adevărat vă spun: Dacă aveţi credinţă şi nu vă îndoiţi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului, ci chiar dacă spuneţi acestui munte: Ridică-te şi aruncă-te în mare; se va face.

22. Şi toate lucrurile, orice veţi cere în rugăciune, crezând, veţi primi.

Puterea lui Isus. - Pilda celor doi fii.

23. Şi după ce a intrat în templu, preoţii de seamă şi bătrânii poporului au venit la el pe când învăţa poporul şi au spus: Cu ce autoritate faci tu acestea? Şi cine ţi-a dat această autoritate?

24. Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Vă voi întreba şi eu un lucru, pe care dacă mi-l veţi spune, vă voi spune şi eu cu ce autoritate fac aceste lucruri.

25. Botezul lui Ioan, de unde a fost? Din cer, sau de la oameni? Dar ei discutau între ei, spunând: Dacă vom spune: Din cer, ne va spune: Atunci de ce nu l-aţi crezut?

26. Dar dacă vom spune: De la oameni; ne temem de popor; fiindcă toţi îl consideră pe Ioan ca profet.

27. Şi i-au răspuns lui Isus şi au zis: Nu putem spune. Şi el le-a spus: Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea.

28. Dar ce gândiţi voi? Un om avea doi fii; şi a venit la primul şi a spus: Fiule, du-te, lucrează astăzi în via mea.

29. Iar el a răspuns şi a zis: Refuz să mă duc; dar pe urmă, s-a pocăit şi s-a dus.

30. Şi a venit la al doilea şi a spus tot aşa. Şi el a răspuns şi a zis: Eu mă duc, domnule. Şi nu s-a dus.

31. Care dintre cei doi a făcut voia tatălui? Iar ei i-au spus: Primul. Isus le-a zis: Adevărat vă spun că: Vameşii şi curvele merg în împărăţia lui Dumnezeu înaintea voastră.

32. Fiindcă Ioan a venit la voi pe calea dreptăţii şi nu l-aţi crezut; dar vameşii şi curvele l-au crezut; şi voi, văzând aceasta, nu v-aţi pocăit mai apoi ca să îl credeţi.

Pilda vierilor.

33. Ascultaţi altă parabolă: Era un anume gospodar care a sădit o vie. Şi a împrejmuit-o cu un gard şi a săpat un teasc în ea şi a zidit un turn. Şi a arendat-o unor viticultori şi a plecat într-o ţară îndepărtată;

34. Şi când anotimpul roadelor s-a apropiat, a trimis pe robii săi la viticultori, să primească din roadele acesteia.

35. Dar viticultorii i-au prins pe robii lui şi pe unul l-au bătut şi pe altul l-au ucis, iar pe altul l-au împroşcat cu pietre.

36. Din nou a trimis alţi robi, mai mulţi decât primii; iar ei le-au făcut la fel.

37. Dar în cele din urmă a trimis la ei pe fiul său, spunând: Îl vor respecta pe fiul meu.

38. Dar viticultorii, văzând pe fiul, au spus între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să îl ucidem şi să punem stăpânire pe moştenirea lui.

39. Şi l-au prins şi l-au scos în afara viei şi l-au ucis.

40. Aşadar când vine domnul viei, ce va face el acelor viticultori?

41. Ei îi spun: Pe oamenii aceia răi îi va nimici groaznic şi îşi va arenda via altor viticultori, care îi vor da roadele la timpurile lor.

42. Isus le-a spus: Nu aţi citit niciodată în scripturi: Piatra pe care au respins-o zidarii, aceasta a devenit capul colţului temeliei; Aceasta este facerea DOMNULUI şi este minunat în ochii noştri?

43. Din această cauză vă spun: Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unei naţiuni care îi va aduce roadele ei.

44. Şi oricine va cădea peste această piatră, va fi zdrobit; dar peste oricine va cădea, îl va spulbera.

45. Şi când preoţii de seamă şi fariseii au auzit parabolele lui, au înţeles că Isus vorbea despre ei.