Matei 18

Cel mai mare în Împărăţia Cerurilor.

1. În acelaşi timp, discipolii au venit la Isus, spunând: Cine este cel mai mare în împărăţia cerului?

2. Şi Isus a chemat la el un copilaş şi l-a pus în mijlocul lor,

3. Şi a zis: Adevărat vă spun: Dacă nu vă întoarceţi şi nu deveniţi precum copilaşii, nicidecum nu veţi intra în împărăţia cerului.

4. De aceea oricine se va umili ca acest copilaş, acela este cel mai mare în împărăţia cerului.

5. Şi oricine va primi un astfel de copilaş în numele meu, pe mine mă primeşte.

6. Dar oricine va poticni pe unul dintre aceşti micuţi care cred în mine, ar fi mai bine pentru el să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie înecat în adâncul mării.

7. Vai lumii din cauza poticnirilor! Fiindcă poticniri trebuie să vină; dar vai acelui om prin care vine poticnirea.

8. De aceea dacă mâna ta sau piciorul tău te poticneşte, retează-le şi aruncă-le de la tine; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decât având două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul veşnic.

9. Şi dacă ochiul tău te poticneşte, scoate-l şi aruncă-l de la tine; este mai bine pentru tine să intri în viaţă cu un ochi, decât având doi ochi, să fii aruncat în focul iadului.

Pilda cu oaia rătăcită.

10. Fiţi atenţi să nu dispreţuiţi pe niciunul dintre aceşti micuţi; fiindcă vă spun că: În cer, îngerii lor văd totdeauna faţa Tatălui meu care este în cer.

11. Fiindcă Fiul omului a venit să salveze ce era pierdut.

12. Ce gândiţi voi? Dacă un om are o sută de oi şi una dintre ele se rătăceşte, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă şi se duce pe munte şi o caută pe cea rătăcită?

13. Şi dacă se întâmplă să o găsească, adevărat vă spun, se bucură mai mult de aceea, decât de cele nouăzeci şi nouă care nu au rătăcit.

14. Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru care este în cer ca unul dintre aceşti micuţi să piară.

Iertarea greşelilor.

15. Mai mult, dacă fratele tău va încălca legea împotriva ta, du-te şi spune-i greşeala lui între tine şi el singur; dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău.

16. Dar dacă nu vrea să asculte, mai ia cu tine unul sau doi, pentru ca fiecare cuvânt să fie întemeiat pe gura a doi sau trei martori.

17. Iar dacă neglijează să îi asculte, spune bisericii; iar dacă neglijează să asculte şi biserica, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş.

18. Adevărat vă spun: Orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.

19. Din nou vă spun că: Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ în legătură cu orice lucru să îl ceară, acesta le va fi făcut de Tatăl meu care este în cer.

20. Fiindcă unde sunt doi sau trei adunaţi în numele meu, acolo sunt eu în mijlocul lor.

Pilda robului nemilostiv.

21. Atunci Petru a venit la el şi a spus: Doamne, cât de des să păcătuiască fratele meu împotriva mea şi eu să îl iert? Până la şapte ori?

22. Isus i-a spus: Nu îţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.

23. De aceea împărăţia cerului se aseamănă cu un împărat care a voit să facă socoteala cu robii săi.

24. Şi când a început să facă socoteala i-a fost adus unul care îi datora zece mii de talanţi.

25. Dar fiindcă el nu avea cu ce plăti, domnul lui a poruncit să fie vândut el şi soţia lui şi copiii şi tot ce avea şi să fie făcută plata.

26. Atunci robul s-a prosternat şi i s-a închinat, spunând: Domnule, ai răbdare cu mine şi îţi voi plăti totul.

27. Atunci domnul acelui rob, făcându-i-se milă, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria.

28. Dar robul acela a ieşit şi a găsit pe unul dintre părtaşii lui de robie, care îi era dator o sută de dinari; şi apucându-l, îl strângea de gât, spunând: Plăteşte-mi ce îmi eşti dator.

29. Atunci părtaşul lui de robie a căzut la picioarele lui şi l-a implorat, spunând: Ai răbdare cu mine şi îţi voi plăti tot.

30. Dar el a refuzat; şi s-a dus şi l-a aruncat în închisoare, până va plăti datoria.

31. Dar când părtaşii lui de robie au văzut cele făcute, au fost foarte întristaţi şi au venit şi au spus domnului lor toate cele făcute.

32. Atunci domnul lui, după ce l-a chemat, i-a spus: Rob stricat, ţi-am iertat toată datoria aceea fiindcă m-ai implorat;

33. Nu trebuia să ai şi tu milă de părtaşul tău de robie, întocmai cum am avut eu milă de tine?

34. Şi domnul lui s-a înfuriat şi l-a predat chinuitorilor, până când va plăti tot ce i-a datorat.

35. Tot aşa vă va face Tatăl meu ceresc, dacă nu iertaţi din inimile voastre, fiecare, fratelui său, fărădelegile lor.