Matei 13

Pilda semănătorului.

1. Şi în aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă şi şedea lângă mare.

2. Şi mulţimi mari s-au adunat la el, aşa că a intrat într-o corabie şi a şezut; şi toată mulţimea stătea în picioare pe ţărm.

3. Şi le-a vorbit multe lucruri în parabole, spunând: Iată, un semănător a ieşit să semene;

4. Şi pe când semăna el, câteva seminţe au căzut lângă drum şi au venit păsările şi le-au mâncat.

5. Şi câteva au căzut pe locuri pietroase, unde nu aveau pământ mult; şi imediat au răsărit, pentru că nu au avut adâncime a pământului.

6. Şi când soarele a fost sus, au fost pârlite; şi pentru că nu aveau rădăcină, s-au uscat.

7. Şi câteva au căzut între spini; şi spinii au crescut şi le-au înăbuşit.

8. Dar câteva au căzut în pământ bun şi au dat rod, una o sută, alta şaizeci şi alta treizeci.

9. Cine are urechi de auzit, să audă.

10. Şi discipolii au venit şi i-au spus: De ce le vorbeşti în parabole?

11. Iar el a răspuns şi le-a zis: Pentru că vouă vă este dat să cunoaşteţi misterele împărăţiei cerului, dar lor nu le este dat.

12. Fiindcă celui ce are i se va da şi va avea din abundenţă; dar celui ce nu are, de la el se va lua şi ce are.

13. Din această cauză le vorbesc în parabole, pentru că ei văzând nu văd şi auzind nu aud, nici nu înţeleg.

14. Şi în ei este împlinită profeţia lui Isaia, care spune: Prin auzire veţi auzi şi nicidecum nu veţi înţelege; şi văzând veţi vedea şi nicidecum nu veţi pricepe.

15. Fiindcă inima acestui popor s-a îngroşat şi urechile lor sunt tocite la auzire şi au închis ochii lor, ca nu cumva să vadă cu ochii lor şi să audă cu urechile lor şi să înţeleagă cu inima şi să se întoarcă şi să îi vindec.

16. Dar binecuvântaţi sunt ochii voştri, pentru că văd; şi urechile voastre, pentru că aud.

17. Fiindcă adevărat vă spun: Că mulţi profeţi şi oameni drepţi au dorit să vadă ce vedeţi voi şi nu au văzut; şi să audă ce auziţi voi şi nu au auzit.

18. Voi aşadar ascultaţi parabola semănătorului.

19. Orice om când aude cuvântul împărăţiei şi nu înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Acesta este cel ce primeşte sămânţa lângă drum.

20. Iar cel ce a primit sămânţa în locuri pietroase, acesta este cel ce aude cuvântul şi îl primeşte imediat cu bucurie;

21. Dar nu are rădăcină în el, ci ţine până la un timp; şi când se întâmplă necaz sau persecuţie din cauza cuvântului, îndată se poticneşte.

22. Şi cel ce a primit sămânţa între spini, acesta este cel ce aude cuvântul; şi grija acestei lumi şi înşelătoria bogăţiilor înăbuşă cuvântul şi el devine neroditor.

23. Dar cel ce a primit sămânţa în pământul bun, acesta este cel ce aude cuvântul şi înţelege; care de asemenea aduce rod şi face unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci.

Pilda neghinei.

24. Le-a pus înainte altă parabolă, spunând: Împărăţia cerului se aseamănă cu un om care a semănat sămânţă bună în câmpul lui.

25. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit duşmanul lui şi a semănat neghine în grâu şi a plecat.

26. Iar când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, atunci au apărut şi neghinele.

27. Aşa că robii stăpânului au venit şi i-au spus: Domnule, nu ai semănat sămânţă bună în câmpul tău? De unde are aşadar neghine?

28. El le-a răspuns: Un duşman a făcut aceasta. Iar robii i-au spus: Voieşti dar să mergem să le strângem?

29. Dar el a spus: Nu; ca nu cumva, strângând neghinele să dezrădăcinaţi şi grâul împreună cu ele.

30. Lăsaţi-le să crească împreună amândouă până la seceriş; şi la timpul secerişului, voi spune secerătorilor: Strângeţi întâi neghinele şi legaţi-le în snopi să le ardeţi; dar grâul adunaţi-l în grânarul meu.

Pilda grăuntelui de muştar şi aluatului.

31. A pus înaintea lor altă parabolă, spunând: Împărăţia cerului se aseamănă unui grăunte de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a semănat în câmpul său;

32. Grăunte, care într-adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele; dar după ce a crescut, este cea mai mare între ierburi şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi cuibăresc în ramurile lui.

33. Le-a spus altă parabolă: Împărăţia cerului se aseamănă cu dospeala, pe care o femeie a luat-o şi a ascuns-o în trei măsuri de făină, până a dospit totul.

34. Toate acestea le-a spus Isus în parabole mulţimilor; şi fără parabolă nu le vorbea.

35. Ca să se împlinească ce fusese spus prin profetul care zice: Îmi voi deschide gura în parabole; voi rosti lucruri care au fost ţinute ascunse de la întemeierea lumii.

Tâlcuirea pildei neghinei.

36. Atunci Isus a dat drumul mulţimii şi a intrat în casă; şi discipolii lui au venit la el, spunând: Explică-ne parabola neghinelor din câmp.

37. Iar el a răspuns şi le-a zis: Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului;

38. Câmpul este lumea; sămânţa bună sunt copiii împărăţiei; dar neghinele sunt copiii celui rău.

39. Iar duşmanul care i-a semănat este diavolul; secerişul este sfârşitul lumii; şi secerătorii sunt îngerii.

40. Aşadar după cum neghinele sunt strânse şi arse în foc, aşa va fi la sfârşitul acestei lumi.

41. Fiul omului va trimite înainte pe îngerii săi şi vor strânge din împărăţia lui toate cele ce poticnesc şi pe cei ce fac nelegiuire;

42. Şi îi vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

43. Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă.

Pilda comorii ascunse şi a mărgăritarului.

44. Din nou, împărăţia cerului este asemănătoare unui tezaur ascuns într-un câmp; pe care, când un om îl găseşte îl ascunde şi de bucuria lui se duce şi vinde tot ce are şi cumpără câmpul acela.

45. Din nou, împărăţia cerului se aseamănă cu un om, un comerciant, care caută perle frumoase;

46. Care după ce a găsit o perlă foarte preţioasă, s-a dus şi a vândut tot ce a avut şi a cumpărat-o.

Pilda năvodului.

47. Din nou, împărăţia cerului se aseamănă cu o plasă aruncată în mare şi care a adunat din fiecare fel,

48. Pe care, după ce a fost plină, au scos-o la ţărm şi au şezut şi au strâns în vase ce era bun, dar au aruncat ce era stricat.

49. Astfel va fi la sfârşitul lumii; îngerii vor ieşi şi vor reteza pe cei stricaţi din mijlocul drepţilor,

50. Şi îi vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

51. Isus le-a spus: Aţi înţeles toate acestea? Ei îi spun: Da, Doamne.

52. Atunci el le-a spus: Din această cauză fiecare scrib învăţat despre împărăţia cerului este asemănător unui om gospodar, care scoate din tezaurul lui lucruri noi şi vechi.

Isus la Nazaret. - Necredinţa locuitorilor.

53. Şi s-a întâmplat că după ce a terminat Isus parabolele acestea, a plecat de acolo.

54. Şi după ce a venit în patria sa, îi învăţa în sinagoga lor, într-atât că ei erau înmărmuriţi şi spuneau: De unde are acest om această înţelepciune şi faptele puternice?

55. Nu este acesta fiul tâmplarului? Nu este mama lui numită Maria; şi fraţii lui, Iacov şi Iose şi Simon şi Iuda?

56. Şi nu sunt toate surorile lui cu noi? Atunci de unde are acest om toate acestea?

57. Şi s-au poticnit în el. Dar Isus le-a spus: Un profet nu este dispreţuit decât în patria lui şi în casa lui.

58. Şi nu a făcut multe fapte puternice acolo din cauza necredinţei lor.