Marcu 10
Desfacerea căsătoriei.
1. Şi s-a sculat de acolo şi a venit în ţinuturile Iudeii prin partea de dincolo a Iordanului: şi din nou au mers mulţimi la el; şi aşa cum era obişnuit, i-a învăţat din nou.
2. Şi fariseii au venit la el şi l-au întrebat, ispitindu-l: Este legiuit unui bărbat să divorţeze de soţia lui?
3. Iar el le-a răspuns şi le-a zis: Ce v-a poruncit Moise?
4. Şi au spus: Moise a permis să scrie o carte de despărţire şi să divorţeze de ea.
5. Iar Isus a răspuns şi le-a zis: Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris el acest precept.
6. Dar de la începutul creaţiei Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască.
7. Din această cauză va lăsa un bărbat pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de soţia sa.
8. Şi cei doi vor fi un singur trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup.
9. De aceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă.
10. Şi în casă, discipolii lui l-au întrebat din nou despre acelaşi lucru.
11. Iar el le-a spus: Oricine va divorţa de soţia lui şi se va căsători cu alta, comite adulter împotriva ei.
12. Şi dacă o femeie va divorţa de soţul ei şi va fi căsătorită cu altul, ea comite adulter.
Copilaşii.
13. Şi i-au adus copilaşi ca să îi atingă, dar discipolii i-au mustrat pe aceia care îi aduceau.
14. Iar Isus, văzând, s-a indignat şi le-a spus: Lăsaţi copilaşii să vină la mine şi nu îi opriţi; fiindcă a unora ca ei este împărăţia lui Dumnezeu.
15. Adevărat vă spun: Oricine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, nicidecum nu va intra în ea.
16. Şi luându-i în braţe, şi-a pus mâinile peste ei şi i-a binecuvântat.
Tânărul bogat.
17. Şi după ce a ieşit la drum, a venit unul alergând şi a îngenuncheat înaintea lui şi l-a întrebat: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţă eternă?
18. Iar Isus i-a spus: De ce mă numeşti bun? Nimeni nu este bun decât unul, adică, Dumnezeu.
19. Poruncile le cunoşti: Să nu comiţi adulter, Să nu ucizi, Să nu furi, Să nu aduci mărturie falsă, Să nu escrochezi, Să onorezi pe tatăl tău şi pe mama ta.
20. Iar el a răspuns şi i-a zis: Învăţătorule, toate acestea le-am păzit din tinereţea mea.
21. Atunci Isus, privindu-l, l-a iubit şi i-a spus: Un lucru îţi lipseşte; du-te, vinde orice ai şi dă săracilor şi vei avea tezaur în cer; şi vino, ridică crucea şi urmează-mă.
22. Iar el s-a întristat la acel cuvânt şi a plecat mâhnit, pentru că avea multe averi.
23. Şi Isus uitându-se împrejur, le-a spus discipolilor săi: Cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei ce au bogăţii.
24. Şi discipolii au fost înmărmuriţi la cuvintele lui. Iar Isus răspunde din nou şi le zice: Copii, cât de greu este pentru cei ce se încred în bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
25. Este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decât să intre un om bogat în împărăţia lui Dumnezeu.
26. Şi au fost înmărmuriţi peste măsură, spunând între ei: Atunci cine poate fi salvat?
27. Şi Isus uitându-se la ei, spune: La oameni este imposibil, dar nu la Dumnezeu; căci la Dumnezeu toate sunt posibile.
Moştenirea vieţii veşnice.
28. Atunci Petru a început să îi spună: Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat.
29. Iar Isus a răspuns şi a zis: Adevărat vă spun: Nu este niciun om care a lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soţie, sau copii, sau pământuri, din cauza mea şi a evangheliei,
30. Şi să nu primească cumva însutit acum în acest timp, case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi pământuri, cu persecuţii; şi în lumea ce vine, viaţă eternă.
31. Dar mulţi care sunt cei dintâi vor fi cei de pe urmă şi cei de pe urmă vor fi cei dintâi.
Isus vesteşte moartea şi învierea Sa.
32. Şi erau pe cale, urcându-se la Ierusalim; şi Isus mergea înaintea lor; şi erau uimiţi; şi pe când îl urmau, le era teamă. Şi i-a strâns din nou pe cei doisprezece şi a început să le spună ce lucruri i se vor întâmpla,
33. Spunând: Iată, ne urcăm la Ierusalim; şi Fiul omului va fi predat marilor preoţi şi scribilor; şi îl vor condamna la moarte şi îl vor preda neamurilor.
34. Şi îl vor batjocori şi îl vor biciui şi îl vor scuipa şi îl vor ucide; şi a treia zi va învia.
Cererea fiilor lui Zebedei.
35. Şi Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei, vin la el, spunând: Învăţătorule, voim ca să ne faci ce vom cere.
36. Iar el le-a spus: Ce voiţi să vă fac?
37. Iar ei i-au spus: Dă-ne ca să şedem unul la dreapta ta şi celălalt la stânga ta, în gloria ta.
38. Dar Isus le-a spus: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi bea paharul pe care îl beau eu? Şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care sunt botezat eu?
39. Iar ei i-au spus: Putem. Iar Isus le-a spus: Într-a-devăr veţi bea paharul pe care îl beau eu; şi cu botezul cu care sunt botezat eu, veţi fi botezaţi;
40. Dar a şedea la dreapta şi la stânga mea nu este al meu a da; ci va fi dat celor pentru care a fost pregătit.
41. Şi după ce au auzit cei zece, au început să fie indignaţi pe Iacov şi Ioan.
42. Dar Isus, chemându-i, le spune: Ştiţi că toţi cei socotiţi să domnească peste neamuri exercită domnie asupra lor; şi mai marii lor exercită autoritate asupra lor.
43. Dar între voi nu va fi aşa; ci oricine voieşte să devină mare printre voi, va fi servitorul vostru.
44. Şi oricine dintre voi voieşte să devină primul, va fi rob tuturor.
45. Căci chiar Fiul omului a venit nu pentru a fi servit, ci a servi şi a-şi da viaţa răscumpărare pentru mulţi.
Orbul Bartimeu.
46. Şi au venit la Ierihon; şi pe când ieşea el din Ierihon cu discipolii săi şi cu o mare mulţime, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, şedea lângă drumul mare cerşind.
47. Şi auzind că era Isus din Nazaret, a început să strige şi spunea: Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine.
48. Şi mulţi îl mustrau că ar trebui să tacă; dar el striga şi mai mult: Fiul lui David, ai milă de mine.
49. Şi Isus oprindu-se a poruncit să fie chemat. Şi au chemat pe orb, spunându-i: Îndrăzneşte, ridică-te, el te cheamă.
50. Şi el, aruncându-şi haina, s-a sculat şi a venit la Isus.
51. Şi Isus, răspunzând, îi zice: Ce voieşti să îţi fac? Iar orbul i-a spus: Doamne, să primesc vedere.
52. Şi Isus i-a spus: Du-te; credinţa ta te-a făcut sănătos. Şi îndată şi-a primit vederea şi l-a urmat pe Isus pe cale.