Luca 5

Pescuirea minunată.

1. Şi s-a întâmplat, pe când îl îmbulzeau oamenii ca să audă cuvântul lui Dumnezeu, că el stătea în picioare lângă lacul Ghenezaret,

2. Şi a văzut două corăbii stând la marginea lacului; iar pescarii ieşiseră din ele şi spălau plasele.

3. Şi s-a urcat într-una din corăbii, care era a lui Simon, şi l-a rugat să o depărteze puţin de ţărm. Şi a şezut şi i-a învăţat pe oameni din corabie.

4. Iar după ce a încetat să vorbească, i-a spus lui Simon: Depărteaz-o la adânc şi coborâţi-vă plasele pentru a prinde o mulţime de peşte.

5. Şi Simon, răspunzând, i-a zis: Stăpâne, toată noaptea ne-am ostenit şi nu am prins nimic; cu toate acestea, la cuvântul tău, voi coborî plasa.

6. Şi după ce au făcut aceasta, au prins o mare mulţime de peşti; şi li se rupea plasa.

7. Şi au făcut semn părtaşilor lor care erau în cealaltă corabie, să vină să îi ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se scufunde.

8. Când Simon Petru a văzut, a căzut la genunchii lui Isus, spunând: Pleacă de la mine, Doamne, fiindcă sunt un bărbat păcătos.

9. Fiindcă era înmărmurit el şi toţi cei care erau cu el, datorită mulţimii de peşti pe care îi prinseseră;

10. Şi tot aşa şi Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei, care erau părtaşi cu Simon. Şi Isus i-a spus lui Simon: Nu te teme; de acum încolo vei prinde oameni.

11. Şi după ce au tras corăbiile pe uscat, lăsând totul, l-au urmat.

Vindecarea unui lepros.

12. Şi s-a întâmplat, când era el într-una din cetăţi, că iată, era acolo un bărbat plin de lepră; acesta, văzându-l pe Isus, a căzut cu faţa la pământ şi l-a implorat, spunând: Doamne, dacă voieşti mă poţi face curat.

13. Şi întinzând mâna, l-a atins, spunând: Voiesc, fii curăţit. Şi îndată lepra a plecat de la el.

14. Şi el i-a poruncit să nu spună nimănui: Ci du-te şi arată-te preotului şi oferă pentru curăţirea ta după cum a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei.

15. Dar cu atât mai mult se răspândea faimă despre el; şi mulţimi mari se adunau să îl asculte şi să fie vindecate de către el de neputinţele lor.

16. Iar el s-a retras în pustie şi s-a rugat.

Vindecarea unui slăbănog.

17. Şi s-a întâmplat într-una din zile, pe când îi învăţa el, că erau farisei şi învăţători ai legii, şezând acolo, care veneau din fiecare sat al Galileei şi Iudeei şi din Ierusalim; şi puterea Domnului era prezentă pentru a-i vindeca.

18. Şi iată, nişte bărbaţi au adus într-un pat un om paralitic; şi căutau cum să îl ducă înăuntru şi să îl pună înaintea lui.

19. Şi după ce nu au găsit în ce fel să îl ducă înăuntru din cauza mulţimii, s-au urcat pe acoperiş şi l-au coborât cu patul printre ţigle, în mijloc, înaintea lui Isus.

20. Şi când le-a văzut credinţa, i-a spus: Omule, păcatele tale îţi sunt iertate!

21. Şi scribii şi fariseii au început să cugete, spunând: Cine este acesta care vorbeşte blasfemii? Cine poate ierta păcatele, decât numai Dumnezeu?

22. Dar când Isus le-a cunoscut gândurile a răspuns şi le-a zis: Ce cugetaţi în inimile voastre?

23. Ce este mai uşor a spune: Păcatele tale îţi sunt iertate; sau a spune: Ridică-te şi umblă?

24. Dar ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, (a zis paraliticului): Îţi spun, ridică-te şi ia-ţi patul şi du-te la casa ta.

25. Şi imediat s-a sculat în faţa lor, a luat patul pe care zăcea şi s-a dus la casa lui, glorificând pe Dumnezeu.

26. Şi toţi au fost uimiţi şi glorificau pe Dumnezeu şi au fost umpluţi de frică, spunând: Azi am văzut lucruri neobişnuite.

Chemarea lui Levi.

27. Şi după acestea a ieşit şi a văzut pe un vameş numit Levi, şezând la recepţia vămii şi i-a spus: Urmează-mă.

28. Şi el a abandonat totul şi sculându-se, l-a urmat.

29. Şi Levi i-a făcut un ospăţ mare în casa lui; şi a fost o mare mulţime de vameşi şi de alţii care şedeau la masă cu ei.

30. Dar scribii lor şi fariseii cârteau împotriva discipolilor lui, spunând: De ce mâncaţi şi beţi cu vameşii şi păcătoşii?

31. Şi Isus, răspunzând, le-a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci bolnavii.

32. Nu am venit să chem pe cei drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă.

Întrebarea despre post.

33. Iar ei i-au spus: De ce discipolii lui Ioan postesc des şi fac rugăciuni şi la fel cei ai fariseilor; dar ai tăi mănâncă şi beau?

34. Iar el le-a spus: Puteţi face pe însoţitorii mirelui să postească în timp ce mirele este cu ei?

35. Dar vor veni zilele când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti în acele zile.

36. Şi le-a spus şi o parabolă: Nimeni nu pune un petic dintr-o haină nouă la una veche; altfel şi cea nouă se rupe şi peticul ce a fost luat din cea nouă nu se potriveşte cu cea veche.

37. Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul nou va sparge burdufurile şi se va vărsa şi burdufurile se vor distruge;

38. Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi amândouă se păstrează.