Luca 24

Învierea lui Isus.

1. Iar în prima zi a săptămânii, foarte devreme dimineaţa, au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră şi pe alte femei împreună cu ele.

2. Şi au găsit piatra rostogolită de la mormânt.

3. Şi au intrat şi nu au găsit trupul Domnului Isus.

4. Şi s-a întâmplat, pe când erau ele foarte derutate despre aceasta, iată, doi bărbaţi au stat în picioare lângă ele în haine strălucitoare;

5. Şi pe când li s-a făcut teamă şi şi-au plecat feţele la pământ, le-au spus: De ce căutaţi pe cel viu între cei morţi?

6. Nu este aici, ci a înviat; amintiţi-vă cum v-a vorbit fiind încă în Galileea,

7. Spunând: Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie crucificat şi a treia zi să învie.

8. Şi ele şi-au amintit cuvintele lui.

Petru se duce la mormânt.

9. Şi s-au întors de la mormânt şi au povestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.

10. Şi erau Maria Magdalena, şi Ioana, şi Maria, mama lui Iacov, şi celelalte rămase cu ele, care au spus acestea apostolilor.

11. Şi cuvintele lor li se păreau ca basme şi nu le-au crezut.

12. Atunci Petru s-a sculat şi a alergat la mormânt; şi, aplecându-se, vede pânzele de in întinse la o parte şi a plecat, minunându-se în el însuşi de ceea ce se întâmplase.

Isus Se arată la doi ucenici.

13. Şi iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi spre un sat numit Emaus, care era cam la şaizeci de stadii de la Ierusalim.

14. Şi ei vorbeau între ei despre toate acestea care se petrecuseră.

15. Şi s-a întâmplat că, în timp ce ei vorbeau îndeaproape şi se întrebau, Isus însuşi s-a apropiat şi a mers cu ei.

16. Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu îl cunoască.

17. Şi le-a spus: Ce fel de cuvinte sunt acestea pe care le schimbaţi între voi, umblând, şi sunteţi trişti?

18. Iar unul dintre ei, al cărui nume era Cleopas, răspunzând, i-a zis: Eşti tu doar un străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-au întâmplat acolo în aceste zile?

19. Iar el le-a spus: Care lucruri? Iar ei i-au spus: Despre Isus din Nazaret, care era profet, un bărbat puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a tuturor oamenilor;

20. Şi cum preoţii de seamă şi conducătorii noştri l-au dat să fie condamnat la moarte şi l-au crucificat.

21. Dar noi speram că el este acela care avea să răscumpere pe Israel; dar, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când au fost făcute aceste lucruri.

22. Mai mult, chiar anumite femei dintre noi ne-au înmărmurit, fiind dis-de-dimineaţă la mormânt;

23. Şi negăsindu-i trupul, au venit, spunând că au văzut şi o viziune de îngeri, care spuneau că el este viu.

24. Şi unii dintre cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt şi au găsit chiar aşa cum au spus femeile; dar pe el nu l-au văzut.

25. Atunci el le-a spus: O, neînţelepţilor şi înceţi cu inima în a crede toate cele ce profeţii au vorbit;

26. Nu trebuia Cristos să sufere acestea şi să intre în gloria sa?

27. Şi începând de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a explicat în toate scripturile cele referitoare la el însuşi.

28. Şi s-au apropiat de satul unde mergeau; şi el s-a făcut că doreşte să meargă mai departe.

29. Dar l-au constrâns, spunând: Rămâi cu noi, pentru că este spre seară şi ziua este trecută. Şi a intrat să rămână cu ei.

30. Şi s-a întâmplat pe când el şedea la masă cu ei, că a luat pâine şi a binecuvântat-o şi a frânt şi le-a dat.

31. Şi ochii lor au fost deschişi şi l-au cunoscut; şi el s-a făcut nevăzut dinaintea lor.

32. Şi au spus unul către altul: Nu ne ardea inima în noi, în timp ce ne vorbea pe drum şi în timp ce ne deschidea scripturile?

33. Şi s-au sculat în ora aceea şi s-au întors la Ierusalim şi au găsit pe cei unsprezece adunaţi împreună, şi pe cei ce erau cu ei,

34. Spunând: Domnul a înviat cu adevărat şi s-a arătat lui Simon.

35. Şi ei au istorisit cele de pe drum şi cum li s-a făcut cunoscut la frângerea pâinii.

Isus Se arată celor unsprezece şi celorlalţi.

36. Şi pe când vorbeau ei astfel, Isus însuşi a stat în picioare în mijlocul lor şi le-a spus: Pace vouă.

37. Dar ei erau îngroziţi şi înfricoşaţi şi presupuneau că au văzut un duh.

38. Dar el le-a spus: De ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică gânduri în inimi?

39. Priviţi mâinile mele şi picioarele mele că sunt eu însumi; pipăiţi-mă şi vedeţi, pentru că un duh nu are carne şi oase, cum mă vedeţi pe mine că am.

40. Şi după ce a vorbit astfel, le-a arătat mâinile şi picioarele.

41. Iar în timp ce ei încă nu credeau de bucurie, şi se minunau, le-a spus: Aveţi aici ceva de mâncare?

42. Şi i-au dat o bucată de peşte fript şi de fagure de miere.

43. Şi a luat şi a mâncat înaintea lor.

44. Apoi le-a spus: Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am vorbit pe când încă eram cu voi, că trebuie să fie împlinite toate care au fost scrise în legea lui Moise şi profeţi şi psalmi, referitor la mine.

45. Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă scripturile.

46. Şi le-a spus: Astfel este scris şi astfel se cuvenea să sufere Cristos şi să învie dintre morţi a treia zi;

47. Şi pocăinţa şi iertarea păcatelor să fie predicate în numele lui printre toate naţiunile, începând de la Ierusalim.

48. Iar voi sunteţi martori ai acestor lucruri.

49. Şi, iată, eu trimit promisiunea Tatălui meu peste voi; dar voi, rămâneţi în cetatea Ierusalim până când voi veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.

Înălţarea.

50. Iar el i-a dus afară până spre Betania şi şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat.

51. Şi s-a întâmplat, în timp ce el îi binecuvânta, că s-a îndepărtat de ei şi a fost înălţat la cer.

52. Şi ei i s-au închinat şi s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie.