Judecatorii 5

Cântarea de laudă a Deborei.

1. Şi Debora şi Barac, fiul lui Abinoam, au cântat în ziua aceea, spunând:

2. Lăudaţi pe DOMNUL pentru răzbunarea lui Israel, când poporul s-a oferit de bunăvoie.

3. Ascultaţi, împăraţilor! Deschideţi urechea, prinţilor! Eu, chiar eu, voi cânta DOMNULUI; voi cânta DOMNULUI Dumnezeul lui Israel.

4. DOAMNE, când ai ieşit tu din Seir, când ai mărşăluit din câmpia Edomului, pământul s-a cutremurat şi cerurile au picurat, norii de asemenea au picurat apă.

5. Munţii s-au topit dinaintea DOMNULUI, şi Sinaiul, dinaintea DOMNULUI Dumnezeul lui Israel.

6. În zilele lui Şamgar, fiul lui Anat, în zilele lui Iael, drumurile mari erau neumblate şi călătorii umblau pe căi ocolitoare.

7. Locuitorii satelor au încetat, au încetat în Israel, până m-am ridicat eu, Debora, până m-am ridicat eu, o mamă în Israel.

8. Ei şi-au ales dumnezei noi; atunci războiul era la porţi. Era văzut vreun scut sau vreo suliţă printre patruzeci de mii în Israel?

9. Inima mea este spre guvernatorii lui Israel, care s-au oferit de bunăvoie din popor. Binecuvântaţi pe DOMNUL.

10. Vorbiţi, voi, care călăriţi pe măgari albi, care şedeţi în judecată şi umblaţi pe cale.

11. Cei eliberaţi de zgomotul arcaşilor în mijlocul adăpătoarelor, acolo vor repeta ei faptele drepte ale DOMNULUI, faptele drepte către locuitorii satelor sale în Israel, atunci poporul DOMNULUI va coborî la porţi.

12. Trezeşte-te, trezeşte-te, Debora, trezeşte-te, rosteşte o cântare; ridică-te, Barac, şi du pe captivii tăi în captivitate, tu, fiu al lui Abinoam.

13. Atunci el l-a făcut pe cel ce a rămas să domnească peste nobilii din popor; DOMNUL m-a făcut să domnesc peste cei puternici.

14. Din Efraim sunt cei a căror rădăcină este împotriva lui Amalec; după tine, Beniamin, între popoarele tale; din Machir au coborât guvernatori şi din Zabulon cei care mânuiesc pana scriitorului.

15. Şi prinţii lui Isahar erau cu Debora; da, Isahar şi de asemenea Barac, el a fost trimis pe jos în vale. Pentru dezbinările lui Ruben s-au făcut multe gânduri ale inimii.

16. De ce ai rămas între staulele de oi, ca să auzi behăitele turmelor? Pentru dezbinările lui Ruben s-au făcut multe cercetări ale inimii.

17. Galaadul a rămas dincolo de Iordan; şi de ce a rămas Dan în corăbii? Aşer a stat pe ţărmul mării şi a rămas în spărturile sale.

18. Zabulon şi Neftali au fost un popor care şi-a primejduit viaţa până la moarte pe înălţimile câmpului.

19. Împăraţii au venit şi au luptat, atunci împăraţii Canaanului au luptat în Taanac lângă apele din Meghido; ei nu au luat pradă de bani.

20. Ei s-au luptat din ceruri, stelele în rândurile lor au luptat împotriva lui Sisera.

21. Râul Chişon i-a măturat, acel râu vechi, râul Chişon. Ai călcat puterea în picioare, suflete al meu.

22. Atunci au fost copitele cailor frânte de galopul, de galopul puternicilor lor.

23. Blestemaţi Merozul, spune îngerul DOMNULUI, blestemaţi amar pe locuitorii lui, pentru că ei nu au venit în ajutorul DOMNULUI, în ajutorul DOMNULUI împotriva celor puternici.

24. Binecuvântată să fie mai presus de femei Iael, soţia lui Heber chenitul, binecuvântată mai presus de femeile din cort.

25. El a cerut apă şi ea i-a dat lapte; i-a adus unt în vas domnesc.

26. Ea şi-a pus mâna pe ţăruş şi mâna ei dreaptă pe ciocanul lucrătorilor; şi a lovit cu ciocanul pe Sisera, i-a zdrobit capul, când a lovit şi i-a străpuns tâmplele.

27. El s-a plecat la picioarele ei, a căzut, s-a întins jos, s-a plecat la picioarele ei, a căzut, unde s-a plecat, acolo a căzut mort.

28. Mama lui Sisera a privit pe fereastră şi a strigat printre zăbrele: De ce i-a atâta timp carului său să vină? De ce întârzie roţile carelor sale?

29. Doamnele ei înţelepte i-au răspuns, da, şi ea îşi răspunde singură:

30. Nu se grăbesc ei? Nu au împărţit prada, fiecărui bărbat o fată sau două fete; lui Sisera o pradă de culori diferite, o pradă de broderii de multe culori, broderii de multe culori pe ambele părţi, potrivite pentru gâtul celor ce iau pradă?

31. Astfel să piară toţi duşmanii tăi, DOAMNE, dar cei care îl iubesc să fie ca soarele când răsare în puterea sa. Şi ţara a avut odihnă patruzeci de ani.