Judecatorii 20

Poporul la Miţpa.

1. Atunci toţi copiii lui Israel au ieşit şi adunarea s-a strâns ca un singur om, de la Dan până la Beer-Şeba, cu ţara Galaadului, la DOMNUL la Miţpa.

2. Şi mai marii întregului popor, din toate triburile lui Israel, s-au prezentat în adunarea poporului lui Dumnezeu, patru sute de mii de oameni pedeştri care scoteau sabia.

3. (Şi copiii lui Beniamin au auzit că copiii lui Israel s-au urcat la Miţpa.) Atunci copiii lui Israel au spus: Spuneţi-ne, cum a fost această stricăciune?

4. Şi levitul, soţul femeii care fusese ucisă, a răspuns şi a zis: Sosisem la Ghibea, care aparţine lui Beniamin, eu şi concubina mea, ca să găzduiesc acolo.

5. Şi bărbaţii din Ghibea s-au ridicat împotriva mea şi noaptea au înconjurat de jur împrejur casa, din cauza mea, şi s-au gândit să mă ucidă; şi au forţat-o pe concubina mea, încât a murit.

6. Şi am luat pe concubina mea şi am tăiat-o în bucăţi şi am trimis-o în tot ţinutul moştenirii lui Israel; fiindcă au lucrat o desfrânare şi o nebunie în Israel.

7. Iată, voi sunteţi toţi copii ai lui Israel, daţi-vă aici părerea şi sfatul.

8. Şi tot poporul s-a ridicat ca un singur om, spunând: Niciunul dintre noi nu vom merge la cortul său şi niciunul dintre noi nu se va întoarce la casa lui.

9. Ci acum, acesta va fi lucrul pe care îl vom face cu Ghibea: ne vom urca împotriva ei prin sorţ.

10. Şi vom lua zece bărbaţi din o sută din toate triburile lui Israel şi o sută din o mie şi o mie din zece mii, ca să aducă merinde pentru popor, ca să le facă, după ce ajung în Ghibea lui Beniamin, conform cu toată nebunia pe care au lucrat-o în Israel.

11. Astfel, toţi bărbaţii lui Israel s-au adunat împotriva cetăţii, uniţi ca un singur om.

12. Şi triburile lui Israel au trimis oameni la tot tribul lui Beniamin, spunând: Ce stricăciune este aceasta care s-a făcut între voi?

13. Şi acum, daţi-ne pe bărbaţii aceia, pe copiii lui Belial, care sunt în Ghibea, ca să îi dăm la moarte şi să îndepărtăm răul din Israel. Dar copiii lui Beniamin au refuzat să dea ascultare vocii fraţilor lor, copiii lui Israel.

14. Ci copiii lui Beniamin s-au adunat din cetăţi la Ghibea, ca să iasă la bătălie cu copiii lui Israel.

15. Şi copiii lui Beniamin din cetăţi au fost număraţi, în acel timp, douăzeci şi şase de mii de bărbaţi care scoteau sabia, în afară de locuitorii din Ghibea, care au fost număraţi şapte sute de bărbaţi aleşi.

16. În tot acest popor erau şapte sute de bărbaţi aleşi, stângaci, fiecare putea să tragă pietre cu praştia într-un fir de păr şi să nu dea greş.

17. Şi bărbaţii din Israel au fost număraţi în afară de Beniamin, patru sute de mii de bărbaţi care scoteau sabia, toţi aceştia erau bărbaţi de război.

18. Şi copiii lui Israel s-au ridicat şi s-au urcat la casa lui Dumnezeu şi au cerut sfat de la Dumnezeu şi au spus: Care dintre noi să se urce cel dintâi la bătălia împotriva copiilor lui Beniamin? Şi DOMNUL a spus: Iuda să se urce întâi.

Seminţia lui Beniamin este aproape nimicită.

19. Şi copiii lui Israel s-au sculat dimineaţa şi au aşezat tabăra împotriva Ghibei.

20. Şi bărbaţii lui Israel au ieşit la bătălie împotriva lui Beniamin; şi bărbaţii lui Israel s-au desfăşurat să lupte împotriva lor, la Ghibea.

21. Şi copiii lui Beniamin au ieşit din Ghibea şi au culcat la pământ dintre israeliţi, în ziua aceea, douăzeci şi două de mii de bărbaţi.

22. Şi poporul, bărbaţii lui Israel, s-au încurajat şi din nou s-au desfăşurat în locul în care se desfăşuraseră în ziua întâi.

23. (Şi copiii lui Israel s-au urcat şi au plâns înaintea DOMNULUI până seara; şi au cerut sfat de la DOMNUL, spunând: Să mă mai urc la bătălie împotriva copiilor lui Beniamin, fratele meu? Şi DOMNUL a spus: Urcă-te împotriva lui.)

24. Şi copiii lui Israel s-au apropiat a doua zi împotriva copiilor lui Beniamin.

25. Şi Beniamin a ieşit împotriva lor din Ghibea a doua zi şi din nou au culcat la pământ dintre copiii lui Israel, optsprezece mii de bărbaţi; toţi aceştia scoteau sabia.

26. Atunci toţi copiii lui Israel şi tot poporul s-au urcat şi au venit la casa lui Dumnezeu şi au plâns şi au şezut acolo înaintea DOMNULUI şi au postit în ziua aceea până seara şi au oferit ofrande arse şi ofrande de pace înaintea DOMNULUI.

27. Şi copiii lui Israel au întrebat pe DOMNUL, (deoarece chivotul legământului lui Dumnezeu era acolo în acele zile,

28. Şi Fineas, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, stătea înaintea lui în acele zile), spunând: Să mai ies încă la bătălie împotriva fiilor lui Beniamin, fratele meu, sau să încetez? Şi DOMNUL a spus: Urcă-te, pentru că mâine îi voi da în mâna ta.

29. Şi Israel a pus pânditori în jurul Ghibei.

30. Şi, în a treia zi, copiii lui Israel s-au urcat împotriva fiilor lui Beniamin şi s-au desfăşurat împotriva Ghibei, ca şi în celelalte dăţi.

31. Şi copiii lui Beniamin au ieşit împotriva poporului şi au fost atraşi departe de cetate; şi au început să lovească în popor şi să ucidă, cam treizeci de bărbaţi din Israel, ca şi în celelalte dăţi, pe drumurile mari, dintre care unul duce la casa lui Dumnezeu, iar altul la Ghibea în câmpie.

32. Şi copiii lui Beniamin au spus: Sunt doborâţi înaintea noastră ca şi întâia dată. Dar copiii lui Israel au spus: Să fugim şi să îi atragem departe de cetate, la drumurile mari.

33. Şi toţi bărbaţii lui Israel s-au ridicat din locul lor şi s-au desfăşurat la Baal-Tamar; şi pânditorii lui Israel au ieşit din locul lor, din pajiştile Ghibei.

34. Şi au venit împotriva Ghibei zece mii de bărbaţi aleşi din tot Israelul şi bătălia a fost grea, dar ei nu ştiau că răul era aproape de ei.

35. Şi DOMNUL a lovit pe Beniamin înaintea lui Israel; şi copiii lui Israel au culcat la pământ dintre beniamiţi în acea zi douăzeci şi cinci de mii o sută de bărbaţi; toţi aceştia scoteau sabia.

36. Astfel, copiii lui Beniamin au văzut că erau doborâţi; fiindcă bărbaţii lui Israel au făcut loc beniamiţilor, pentru că se încredeau în pânditorii pe care îi puseseră lângă Ghibea.

37. Şi pânditorii s-au grăbit şi s-au năpustit asupra Ghibei; şi pânditorii s-au apropiat şi au lovit toată cetatea cu ascuţişul sabiei.

38. Acum, era un semn anumit între bărbaţii lui Israel şi pânditori, ca să înalţe o mare flacără cu fum din cetate.

39. Şi după ce bărbaţii lui Israel se retrăseseră din bătălie, Beniamin a început să lovească şi să ucidă dintre bărbaţii lui Israel cam treizeci de persoane, pentru că au spus: Într-adevăr sunt doborâţi dinaintea noastră, ca în prima luptă.

40. Dar când flacăra a început să se ridice din cetate ca un stâlp de fum, beniamiţii au privit înapoia lor şi, iată, flacăra cetăţii se înălţa la cer.

41. Şi când bărbaţii lui Israel s-au întors din nou, bărbaţii lui Beniamin au fost uimiţi, pentru că au văzut că răul venise peste ei.

42. De aceea şi-au întors spatele dinaintea bărbaţilor lui Israel spre calea pustiei, dar bătălia i-a ajuns; şi pe cei care ieşeau din cetăţi i-au culcat la pământ în mijlocul lor.

43. Astfel i-au înconjurat pe beniamiţi, de jur împrejur, şi i-au urmărit şi i-au călcat cu uşurinţă până spre Ghibea, înspre răsăritul soarelui.

44. Şi au căzut din Beniamin optsprezece mii de bărbaţi, toţi aceştia erau războinici viteji.

45. Şi s-au întors şi au fugit spre pustie la stânca Rimon şi israeliţii au strâns dintre ei cinci mii de bărbaţi la drumurile mari şi i-au urmărit îndeaproape până la Ghideom şi au ucis două mii de bărbaţi dintre ei.

46. Astfel că toţi cei care au căzut în acea zi din Beniamin au fost douăzeci şi cinci de mii de bărbaţi care scoteau sabia; toţi aceştia erau războinici viteji.

47. Dar şase sute de bărbaţi s-au întors şi au fugit în pustie la stânca Rimon şi au rămas la stânca Rimon patru luni.

48. Şi bărbaţii lui Israel s-au întors din nou peste copiii lui Beniamin şi i-au lovit cu ascuţişul sabiei, precum şi pe oamenii din fiecare cetate şi animalele şi tot ce venea la mână; de asemenea au dat foc tuturor cetăţilor la care au ajuns.