Judecatorii 2

Îngerul Domnului mustră.

1. Şi un înger al DOMNULUI s-a urcat de la Ghilgal la Bochim şi a spus: Eu v-am scos din Egipt şi v-am adus în ţara pe care am jurat-o taţilor voştri; şi am spus: Niciodată nu voi rupe legământul meu cu voi.

2. Şi voi să nu faceţi alianţă cu locuitorii ţării acesteia, ci să le dărâmaţi altarele; dar nu aţi ascultat de vocea mea. Pentru ce aţi făcut aceasta?

3. De aceea am şi spus: Nu îi voi alunga dinaintea voastră, ci vă vor fi ca spini în coaste şi dumnezeii lor vă vor fi o cursă.

4. Şi s-a întâmplat, când a vorbit îngerul DOMNULUI aceste cuvinte tuturor copiilor lui Israel, că poporul şi-a ridicat vocea şi a plâns.

5. Şi au numit locul acela Bochim; şi au sacrificat acolo DOMNULUI.

Poporul slujeşte Domnului în timpul lui Iosua.

6. Şi după ce Iosua a dat drumul poporului, copiii lui Israel au mers, fiecare la moştenirea sa, ca să stăpânească ţara.

7. Şi poporul a servit DOMNULUI în toate zilele lui Iosua şi în toate zilele bătrânilor care au trăit mai mult decât Iosua, care văzuseră toate lucrările mari, pe care le făcuse DOMNUL pentru Israel.

8. Şi Iosua, fiul lui Nun, servitorul DOMNULUI, a murit fiind în vârstă de o sută zece ani.

9. Şi l-au îngropat în hotarul moştenirii sale în Timnat-Heres, în muntele lui Efraim, în partea de nord a dealului Gaaş.

Judecătorii.

10. Şi toată generaţia aceea de asemenea a fost adăugată la taţii săi; şi s-a ridicat după ei o altă generaţie care nu cunoştea pe DOMNUL, nici lucrările pe care le făcuse el pentru Israel.

11. Şi copiii lui Israel au făcut ce este rău în ochii DOMNULUI şi au servit Baalilor;

12. Şi au părăsit pe DOMNUL Dumnezeul taţilor lor, care i-a scos din ţara Egiptului, şi au urmat alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care erau împrejurul lor şi s-au plecat înaintea lor şi au provocat pe DOMNUL la mânie.

13. Şi au părăsit pe DOMNUL şi au servit lui Baal şi Astarteei.

14. Şi mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva lui Israel şi i-a dat în mâinile prădătorilor, care i-au prădat; şi i-a vândut în mâinile duşmanilor lor de jur împrejur, încât nu au mai putut sta înaintea duşmanilor lor.

15. Oriunde au ieşit, mâna DOMNULUI era împotriva lor, spre rău, precum spusese DOMNUL şi precum le jurase DOMNUL; şi erau foarte strâmtoraţi.

16. Totuşi DOMNUL a ridicat judecători, care i-au scăpat din mâna prădătorilor lor.

17. Şi totuşi au refuzat să dea ascultare judecătorilor lor, ci au curvit după alţi dumnezei şi s-au plecat înaintea lor; s-au abătut repede de la calea pe care umblaseră taţii lor, care au ascultat de poruncile DOMNULUI, dar ei nu au făcut astfel.

18. Şi când le-a ridicat DOMNUL judecători, atunci DOMNUL a fost cu judecătorul şi îi elibera din mâna duşmanilor lor în toate zilele judecătorului, pentru că DOMNUL se pocăia la suspinele lor, din cauza celor care îi oprimau şi îi chinuiau.

19. Şi s-a întâmplat, când murea judecătorul, că ei se întorceau şi se stricau mai mult decât taţii lor, urmând alţi dumnezei pentru a-i servi şi pentru a se prosterna înaintea lor; nu încetau de la faptele lor, nici de la calea lor cea încăpăţânată.

20. Şi mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva lui Israel şi el a spus: Pentru că acest popor a încălcat legământul meu, pe care l-am poruncit taţilor lor, şi nu a dat ascultare vocii mele;

21. De asemenea nici eu nu voi mai alunga dinaintea lor pe niciuna dintre naţiunile, pe care le-a lăsat Iosua când a murit,

22. Ca prin ele să încerc pe Israel, dacă vor ţine sau nu calea DOMNULUI, ca să umble pe ea, cum au ţinut-o taţii lor.

23. De aceea DOMNUL a lăsat naţiunile acelea, fără să le alunge în grabă, nici nu le-a dat în mâna lui Iosua.