Judecatorii 19

Răutatea oamenilor din Ghibea din Beniamin.

1. Şi s-a întâmplat, în zilele acelea când nu era împărat în Israel, că era un levit, care locuia temporar într-o parte a muntelui Efraim, şi el şi-a luat o concubină din Betleem-Iuda.

2. Şi concubina lui a curvit împotriva lui şi a plecat de la el la casa tatălui ei, în Betleem-Iuda, şi a rămas acolo patru luni întregi.

3. Şi soţul ei s-a ridicat şi a mers după ea, să îi vorbească prieteneşte şi să o aducă înapoi, având pe servitorul lui cu el şi doi măgari; şi ea l-a adus în casa tatălui ei; şi când tatăl fetei l-a văzut, s-a bucurat să îl întâlnească.

4. Şi socrul său, tatăl fetei, l-a reţinut; iar el a rămas cu el trei zile; astfel au mâncat şi au băut şi au găzduit acolo.

5. Şi s-a întâmplat, în ziua a patra când s-au trezit dis-de-dimineaţă, că el s-a ridicat să plece şi tatăl fetei a spus ginerelui său: Întăreşte-ţi inima cu o bucată de pâine şi după aceea mergeţi pe drumul vostru.

6. Şi s-au aşezat şi au mâncat şi au băut amândoi împreună, fiindcă tatăl fetei a spus bărbatului: Binevoieşte, te rog, şi rămâi toată noaptea şi să ţi se veselească inima.

7. Şi când bărbatul s-a ridicat să plece, socrul său l-a constrâns; de aceea el a găzduit din nou acolo.

8. Şi s-a trezit dis-de-dimineaţă în ziua a cincea ca să plece; şi tatăl fetei a spus: Întăreşte-ţi inima, te rog. Şi au rămas până după-amiază şi au mâncat amândoi.

9. Şi când bărbatul s-a ridicat să plece, el şi concubina lui şi servitorul său, socrul său, tatăl fetei, i-a spus: Iată, ziua se lasă spre seară; vă rog să rămâneţi toată noaptea; iată, ziua se apropie de sfârşit, găzduieşte aici, ca să ţi se veselească inima; şi mâine plecaţi de dimineaţă pe calea voastră, să te duci acasă.

10. Dar bărbatul nu a dorit să rămână acea noapte, ci s-a ridicat şi a plecat şi a ajuns înaintea Iebusului, care este Ierusalimul; şi cu el erau doi măgari înşeuaţi, concubina lui de asemenea fiind cu el.

11. Şi când erau lângă Iebus, ziua trecuse de mult; şi servitorul a spus stăpânului său: Vino, te rog, să ne abatem în această cetate a iebusiţilor şi să găzduim în ea.

12. Şi stăpânul său i-a spus: Nu ne vom abate pe aici în cetatea unui străin, care nu este a copiilor lui Israel; vom trece la Ghibea.

13. Şi a spus servitorului său: Vino şi să ne apropiem de unul din aceste locuri pentru a găzdui toată noaptea în Ghibea, sau în Rama.

14. Şi au trecut şi au mers pe calea lor; şi soarele a apus asupra lor pe când erau lângă Ghibea, care aparţine lui Beniamin.

15. Şi s-au abătut acolo, pentru a intra şi a găzdui în Ghibea; şi când a intrat, s-a aşezat jos într-o stradă a cetăţii, fiindcă nimeni nu i-a primit în casa lui, ca să găzduiască.

16. Şi, iată, un om bătrân venea de la lucrul său de la câmp, seara, care era de asemenea din muntele Efraim, şi el locuia temporar în Ghibea; dar oamenii locului erau beniamiţi.

17. Şi când şi-a ridicat ochii, a văzut pe bărbatul călător în strada cetăţii; şi bătrânul a spus: Unde te duci şi de unde vii?

18. Iar el i-a spus: Noi trecem din Betleem-Iuda spre latura muntelui lui Efraim; de acolo sunt eu; şi am mers la Betleem-Iuda, dar acum merg la casa DOMNULUI; şi nu este nimeni să mă primească în casă.

19. Noi avem deopotrivă paie şi nutreţ pentru măgarii noştri; şi este pâine şi vin de asemenea pentru mine şi pentru roaba ta şi pentru tânărul care este cu servitorii tăi, nu este lipsă de nimic.

20. Şi bătrânul a spus: Pace fie cu tine; totuşi, să fie toate nevoile tale asupra mea; dar să nu rămâneţi în stradă.

21. Astfel l-a adus în casa lui şi a dat nutreţ măgarilor; şi şi-au spălat picioarele şi au mâncat şi au băut.

22. Şi pe când îşi veseleau inimile, iată, bărbaţii cetăţii, anumiţi fii ai lui Belial, au înconjurat casa şi au bătut la uşă; şi au vorbit bătrânului, stăpânul casei, spunând: Scoate afară pe bărbatul care a intrat în casa ta, ca să îl cunoaştem.

23. Şi bărbatul, stăpânul casei, a ieşit la ei şi le-a spus: Nu, fraţii mei, nu, vă rog, nu vă purtaţi atât de stricat; văzând că acest bărbat a intrat în casa mea, nu faceţi această nebunie.

24. Iată, aici este fiica mea, o fecioară şi concubina lui; pe ele le voi aduce acum afară, şi umiliţi-le şi faceţi cu ele ce vi se pare bine; dar acestui bărbat nu faceţi un astfel de lucru nemernic.

25. Dar bărbaţii nu au dorit să îi dea ascultare; astfel, bărbatul a luat pe concubina sa şi a scos-o afară la ei; şi ei au cunoscut-o şi au abuzat-o toată noaptea până dimineaţa; şi când se ivea dimineaţa, au lăsat-o să plece.

26. Atunci femeia a venit către ziuă şi a căzut la uşa casei omului, unde era domnul ei, până s-a luminat.

27. Şi domnul ei s-a ridicat dimineaţa şi a deschis uşile casei şi a ieşit afară să meargă pe calea sa; şi, iată, femeia, concubina sa, era căzută la uşa casei şi mâinile ei erau pe prag.

28. Şi el i-a spus: Sus şi să mergem. Dar nimeni nu a răspuns. Atunci bărbatul a pus-o pe un măgar şi bărbatul s-a ridicat şi s-a dus spre locul său.

29. Şi când a ajuns acasă, a luat un cuţit şi a apucat pe concubina sa şi a împărţit-o, după oasele ei, în douăsprezece bucăţi şi a trimis-o în toate ţinuturile lui Israel.

30. Şi a fost astfel, că toţi cei care au văzut au spus: Nu a mai fost o astfel de faptă şi nici nu s-a mai văzut din ziua când copiii lui Israel au ieşit din ţara Egiptului până în ziua aceasta; gândiţi-vă la aceasta, sfătuiţi-vă şi vorbiţi.