Judecatorii 1

Iuda bate pe Cananiţi şi Fereziţi.

1. Şi după moartea lui Iosua s-a întâmplat astfel, copiii lui Israel au întrebat pe DOMNUL, spunând: Cine să se urce întâi pentru noi împotriva canaaniţilor, ca să lupte împotriva lor?

2. Şi DOMNUL a spus: Iuda să se urce; iată, am dat ţara în mâna lui.

3. Şi Iuda i-a spus lui Simeon, fratele său: Urcă-te cu mine în partea care mi-a căzut la sorţ, ca să luptăm împotriva canaaniţilor şi voi merge şi eu cu tine în partea care ţi-a căzut la sorţ. Astfel Simeon a mers cu el.

4. Şi Iuda s-a urcat, şi DOMNUL a dat pe canaaniţi şi pe periziţi în mâna lor; şi au ucis dintre ei în Bezec zece mii de oameni.

5. Şi au găsit pe Adoni-Bezec în Bezec şi au luptat împotriva lui şi au ucis pe canaaniţi şi pe periziţi.

6. Dar Adoni-Bezec a fugit, iar ei l-au urmărit şi l-au prins şi i-au tăiat degetele cele mari ale mâinilor şi ale picioarelor.

7. Şi Adoni-Bezec a spus: Şaptezeci de împăraţi, cu degetele cele mari ale mâinilor şi ale picioarelor lor tăiate, adunau de sub masa mea, cum am făcut, astfel mi-a răsplătit Dumnezeu. Şi l-au adus la Ierusalim şi el a murit acolo.

8. Acum, copiii lui Iuda au luptat împotriva Ierusalimului şi l-au luat; şi l-au lovit cu ascuţişul sabiei şi au ars cetatea cu foc.

9. Şi după aceea copiii lui Iuda au coborât să lupte împotriva canaaniţilor, care locuiau la munte şi la sud şi în vale.

10. Şi Iuda a mers împotriva canaaniţilor, care locuiau în Hebron, (şi numele Hebronului a fost mai înainte Chiriat-Arba) şi i-au ucis pe Şeşai şi pe Ahiman şi pe Talmai.

11. Şi de acolo a mers împotriva locuitorilor Debirului, şi numele Debirului a fost mai înainte Chiriat-Sefer;

12. Şi Caleb a spus: Celui care va lovi Chiriat-Seferul şi îl va lua, îi voi da de soţie pe Acsa, fiica mea.

13. Şi Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai tânăr al lui Caleb, l-a luat; şi i-a dat de soţie pe Acsa, fiica sa.

14. Şi s-a întâmplat, când ea a venit la el, că l-a mişcat să ceară un câmp de la tatăl ei; şi ea s-a dat jos de pe măgar, şi Caleb i-a spus: Ce voieşti?

15. Iar ea i-a spus: Dă-mi o binecuvântare, pentru că mi-ai dat un pământ din sud; dă-mi şi izvoare de apă. Şi Caleb i-a dat izvoarele de sus şi izvoarele de jos.

16. Şi copiii chenitului, socrul lui Moise, s-au urcat din cetatea palmierilor cu copiii lui Iuda în pustiul lui Iuda, care se afla la sud de Arad, şi au mers şi au locuit cu poporul.

17. Şi Iuda a mers cu fratele său, Simeon, şi au ucis pe canaaniţii care locuiau în Ţefat şi l-au distrus cu desăvârşire. Şi cetăţii i-au pus numele Horma.

18. De asemenea Iuda a luat Gaza, cu ţinutul său, şi Ascalonul, cu ţinutul său, şi Ecronul, cu ţinutul său.

19. Şi DOMNUL a fost cu Iuda; şi el a alungat pe locuitorii muntelui, dar nu i-a putut alunga pe locuitorii văii, pentru că aveau care de fier.

20. Şi Hebronul l-au dat lui Caleb, precum spusese Moise, iar el i-a alungat de acolo pe cei trei fii ai lui Anac.

Cruţarea Cananiţilor.

21. Şi copiii lui Beniamin nu i-au alungat pe iebusiţii, care locuiau în Ierusalim, ci iebusiţii locuiesc cu copiii lui Beniamin în Ierusalim până în ziua aceasta.

22. Şi casa lui Iosif şi ei s-au urcat împotriva Betelului, şi DOMNUL a fost cu ei.

23. Şi casa lui Iosif a trimis să cerceteze Betelul. (Şi numele cetăţii a fost mai înainte Luz).

24. Şi spionii au văzut un om ieşind din cetate şi i-au spus: Arată-ne, te rugăm, intrarea în cetate şi îţi vom arăta milă.

25. Şi după ce le-a arătat intrarea în cetate, au lovit cetatea cu ascuţişul sabiei; dar au lăsat pe omul acela şi toată familia lui să plece.

26. Şi omul acela a mers în ţara hitiţilor şi a zidit o cetate şi i-a pus numele Luz, care este numele ei până în ziua aceasta.

27. Nici Manase nu a alungat pe locuitorii din Bet-Şean şi oraşele ei, nici din Taanac şi oraşele ei, nici pe locuitorii din Dor şi oraşele ei, nici pe locuitorii din Ibleam şi oraşele ei, nici pe locuitorii din Meghid şi oraşele ei, ci canaaniţii au voit să locuiască în ţara aceea.

28. Şi s-a întâmplat, când Israel a fost puternic, că i-a supus pe canaaniţi la tribut; şi nu i-a alungat cu desăvârşire.

29. Nici Efraim nu i-a alungat pe canaaniţii care locuiau în Ghezer, ci canaaniţii au locuit printre ei în Ghezer.

30. Nici Zabulon nu a alungat pe locuitorii din Chitron, nici pe locuitorii din Nahalol, ci canaaniţii au locuit printre ei şi au devenit tributari.

31. Nici Aşer nu a alungat pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidon, nici din Ahlab, nici din Aczib, nici din Helba, nici din Afic şi nici din Rehob;

32. Iar aşeriţii au locuit în mijlocul canaaniţilor, locuitorii ţării, pentru că nu i-au alungat.

33. Nici Neftali nu a alungat pe locuitorii din Bet-Şemeş, nici pe locuitorii din Bet-Anat, ci a locuit în mijlocul canaaniţilor, locuitorii ţării; totuşi locuitorii Bet-Şemeşului şi ai Bet-Anatului le-au devenit tributari.

34. Şi amoriţii au împins pe copiii lui Dan la munte, pentru că nu le-au permis să coboare în vale;

35. Dar amoriţii au voit să locuiască pe muntele Heres în Aialon şi în Şaalbim, totuşi mâna casei lui Iosif a învins, astfel ei au devenit tributari.

36. Şi ţinutul amoriţilor a fost de la urcuşul Acrabim, de la stâncă şi în sus.