Iov 41

1. Poţi trage afară leviatanul cu un cârlig, sau limba lui cu o frânghie ce o laşi jos?

2. Poţi pune un cârlig în nasul lui, sau să găureşti falca lui cu o ţeapă?

3. Îşi va înmulţi el multe cereri către tine, îţi va vorbi blând?

4. Va face el un legământ cu tine? Îl vei lua ca servitor pentru totdeauna?

5. Te vei juca cu el precum cu o pasăre? Sau îl vei lega pentru servitoarele tale?

6. Vor face însoţitorii un banchet din el? Îl vor împărţi printre comercianţi?

7. Îi poţi umple pielea cu ţepuşe de fier? Sau capul lui cu harpoane?

8. Aşază-ţi mâna peste el, aminteşte-ţi bătălia, nu fă mai mult.

9. Iată, speranţa referitoare la el este zadarnică, nu va fi cineva trântit doar la vederea lui?

10. Nimeni nu este aşa de înverşunat încât să îndrăznească să îl stârnească; cine este atunci în stare să stea în picioare înaintea mea?

11. Cine m-a întâmpinat, ca să îi răsplătesc? Tot de sub întregul cer este al meu.

12. Nu îi voi ascunde părţile, nici puterea lui, nici frumuseţea rânduirii lui.

13. Cine poate descoperi faţa veşmântului său, sau cine poate veni la el cu frâul său dublu?

14. Cine poate deschide uşile feţei lui? Dinţii lui sunt grozavi de jur împrejur.

15. Solzii îi sunt mândria, închişi împreună asemenea unui sigiliu strâns.

16. Atât de aproape unul de celălalt, încât aerul nu poate intra printre ei.

17. Ei sunt alăturaţi, strâns unul de celălalt, se lipesc împreună, încât nu pot fi separaţi.

18. Prin strănuturile lui o lumină străluceşte şi ochii lui sunt asemenea pleoapelor dimineţii.

19. Din gura lui ies lămpi arzătoare şi scântei de foc sar afară.

20. Din nările lui iese fum, ca dintr-o oală sau căldare ce fierbe.

21. Suflarea lui aprinde cărbuni şi o flacără iese din gura lui.

22. În gâtul lui rămâne tărie şi întristarea se preface în bucurie înaintea lui.

23. Straturile cărnii sale sunt alipite împreună, ele sunt ferme în ele însele; nu pot fi mişcate.

24. Inima lui este la fel de fermă ca o piatră; da, aşa de tare ca o bucată din piatra de jos a morii.

25. Când se ridică, cei puternici se tem, ei se purifică din cauza distrugerii.

26. Sabia celui ce îl loveşte nu ţine, nici suliţa, nici lancea, nici tunica de zale.

27. El consideră fierul ca paiul şi arama ca lemnul putred.

28. Săgeata nu îl pune pe fugă; pietrele de praştie sunt prefăcute de el în mirişte.

29. Lăncile sunt socotite ca mirişte, el râde la scuturarea suliţei.

30. Pietre ascuţite sunt sub el; el împrăştie lucruri ascuţite peste mlaştină.

31. El face adâncul să fiarbă ca o oală; el face marea asemenea unui vas de unsoare.

32. El face după el să strălucească o cărare; cineva ar gândi că adâncul este cărunt.

33. Pe pământ nu este nimic asemenea lui, făcut să nu aibă frică.

34. El priveşte toate lucrurile înalte; este împărat peste toţi copiii mândriei.